Dacă ajungi vreodată în Galați și vrei să-ți iei doza de artă, te-aș sfătui să te schimbi în niște haine lejere, să-ți iei cu tine cheful de dans și să faci o scurtă vizită studio-ului House Head, unul dintre cele mai importante cluburi de street-dance locale. Dacă te apropii de clădire și urci cele 12 scări, vei intra într-o sală cu pereții pictați și multe oglinzi pline de amprente, unde vei găsi tineri energici, muzică hip-hop și un surplus de zâmbete.  

Dacă totuși te-ai blocat în fața intrării și nu ești sigur la ce să te aștepți, dă-mi voie să-ți fac turul unui hub artistic creat de ei, o mână de tineri cu curaj pentru schimbare și dragoste pentru dans. 

În acest articol vei face cunoștință cu trei dintre ei , cu Ionuț, Ioana și Alexandra, sau, cum îmi place mie să-i văd, cu creierul, inima și mâinile proiectului House Head. Pe parcurs, mi-am dat seama că povestea lor se aseamănă foarte mult cu construcția unei case iar privind din exterior, am realizat că House Head a avut trei etape: Fundația, Structura și Confortul.

Partea 1 – Fundația

El e Ionuț Antohe. După spusele lui, are ,,25 de ani de viață și 10 de dans” și este omul de bază din spatele proiectului HouseHead. Înainte să existe House Head, Ionuț a fost instructor de dans la Casa de Cultură a Studenților din Galați timp de 4 ani, perioadă în care s-a dezvoltat în calitate de dansator, dar și pe plan personal. Lucrurile creșteau frumos, asta desigur până la apariția pandemiei, când a fost nevoit să mute activitatea online. Deși informația livrată era aceeași, Ionuț a constatat că atmosfera de pe Zoom nu se compară cu cea din sala de dans. Așa că s-a oprit.

Au urmat câteva luni de burnout, lipsă de creativitate și apatie, la sfârșitul cărora Ionuț a decis că dacă urma să fie blocat în casă, atunci ar prefera să fie blocat în casă în altă țară. A plecat în Anglia și s-a angajat într-un depozit în care verifica piese auto. Cele 12 ore de muncă și le petrecea cu căștile în urechi, ascultând podcast-uri, iar timpul liber în parcuri, dansând, citind sau învățând de la alți dansatori din comunitatea locală.

După opt luni petrecute în Anglia, Ionuț s-a întors și a folosit banii strânși pentru a așeza baza studio-ului, iar cunoștințele acumulate pentru a-și motiva echipa să înceapă un nou capitol.

Între timp, Ioana a rămas aici, în Galați. Stând de vorbă cu ea am înțeles că în paralel, comunitatea de dansatori nu l-a așteptat pe Ionuț cu mâinile în sân, ci au organizat mai multe proiecte, strângând fonduri pentru ce urma să devină noul lor club de dans. După câteva discuții, s-au decis să organizeze două treasure-hunt pentru orice tânăr din Galați dornic de socializare și un blind date, într-o cafenea. Toate evenimentele au avut o mică taxă de participare, iar într-un colț se afla o cutie de donații, ,,căsuța”, așa cum o numește Ioana.

Pe lângă aceste proiecte, Ioana a devenit noul instructor al comunității de dansatori rămase în urmă, coordonând o nouă grupă de tineri pe care i-a învățat ce înseamnă street dance. Deoarece a fost prima oară când Ioana a predat, s-a lovit de câteva blocaje creative, dar și de o nouă pasiune pentru dans, dragoste pentru cursanți, creștere și maturizare. Așadar, când am întrebat-o dacă a existat vreun moment în care și-a dorit să renunțe la rolul pe care-l avea, mi-a răspuns hotărât că nu i-a trecut niciodată prin cap să ,,se lase de asta”.

Pasul 2 – Structura

După așezarea fundației noului club îi lipsea un nume. Așadar, de ce House Head?

Vorbind cu Ionuț despre semnificația din spatele numelui, m-a transpus într-o seară în care se gândea la o strategie de marketing pentru noul club și desena pe foaie din inerție. La un moment dat, a desenat un stickman cu o casă în loc de cap și i s-a părut că se potrivește cel mai bine conceptului din capul lui : ,,House Head”. De asemenea, prin definiție, un house head este o persoană care ascultă muzică electronică, Ionuț și-a descoperit pasiunea pentru dans prin acest gen de muzică, iar House Head s-a transformat într-o mascotă, un omuleț desenat pe perete care va fi prezent la toate cursurile de dans de acum înainte.

Pasul 3 – Confortul

A venit momentul de a transforma casa construită într-un acasă pentru iubitorii de artă din Galați, dar și de a inaugura micuța lume creată. Din acest motiv, am ales să merg la deschiderea clubului de dans și să vorbesc cu Alexandra, dansatoare, iubitoare de muzică și DJ-ul din House Head. Am fost curioasă să aflu cum se simte acum că clubul prinde în sfârșit viață. Se bucură să ia parte la prima parte a deschiderii, o oră de cypher (un cerc în care dansatorii se strâng și dansează liber, pe rând) cu toată comunitatea transmis live pe pagina de instagram a clublui. Deși s-au simțit efectele pandemiei, Alexandra ne spune că a observat cât de mult poate dansul să ne conecteze între noi. După ce s-a terminat cypher-ul, House Head a devenit gazda unei petreceri, cu Alexandra drept D.J, care oferă o nouă perspectivă asupra dansului, din artă în pretext pentru socializare. Observând pasiunea cu care vorbește, m-am întrebat ce o motivează să vină zi de zi aici și ce înseamnă acest loc pentru ea.

Un impuls pentru creșterea mea, o stimulare a creativității, House Head e punctul nostru de siguranță. Atunci când eram mică îmi plăcea să merg în locurile de joacă, pentru că aveam de ales dintr-o multitudine de jucării. După ce alegeam o jucărie aveam ocazia să mă conectez cu un alt copil complet diferit de mine, jucându-ne împreună. Asta e și House Head, un loc de joacă pentru noi toți, locul meu de joacă, un spațiu cald cu pereți pictați care îți oferă toate jucăriile de care ai nevoie. E la suflet.

Pasul 4 – Ferestrele

Știu că la început am zis că House Head a avut trei etape însă ultimul pas, cel mai frumos din punctul meu de vedere, e viziunea.

Așa că m-am așezat împreună cu Ionuț în fața unor piese de șah, am deschis ferestrele, am privit spre viitor și l-am întrebat cum va arăta locul ăsta în 5 ani de acum încolo. Îl las pe el să-ți răspundă:

Îmi imaginez o zi în care mă trezesc fără să sune alarma, beau o cafea și plec spre sală, doar să văd ce se întâmplă. Ajung la sală, văd cum lumea ascultă muzică, unii dansează, alții pictează, alții vorbesc, mă uit pe terasă și oamenii stau la soare, se joacă pe Play Station, poate joacă niște șah, îmi pun cafeaua pe birou și în funcție de ce am chef în momentul ăla, aia o să fac, dar toate au legătură cu joaca frumoasă și constructivă. Tot ce vreau e să nu prindă niciodată o definiție clară, să fie ceva în continuă schimbare, dezvoltare, dar în continuare să se păstreze joaca. Să ținem copiii interiori fericiți și să punem adulții la treabă.