Adesea considerat unul dintre cele mai periculoase sporturi, parașutismul începe să devină la modă în zilele noastre, până și în România. Un tânăr mi-a mărturisit experiența lui drept parașutist la început de drum și câteva sfaturi pentru cei care vor să urmeze această cale.

La discuții cu un clujean curajos

Am stat la povești cu Șerban Morariu, un membru al aeroclubului teritorialTraian Dârjan, localizat în Dezmir – o comună aflată la aproximativ 15km față de localitatea Cluj-Napoca. Astfel, am aflat că în urmă cu doi ani – la vârsta de numai 16 ani – tânărul a luat decizia să se înscrie la un curs de parașutism, urmându-și pasiunea din copilărie. Acesta susține că ar fi început și mai devreme, însă nu era eligibil, întrucât legea impune să ai cei 16 ani împliniți în momentul primului salt. Latura sa aventuroasă și dorința constantă de a încerca experiențe noi, l-au determinat pe Șerban să practice acest sport, fiind inspirat de către un mare parașutist francez pe nume Fred Fugen. Totodată, unul dintre obiectivele sale este să execute salturi din toate tipurile de aeronave posibile, călătorind prin întreaga lume. În urma discuției pe care am avut-o legată de parașutism, am început să mă gândesc mai serios că trebuie să încerc și eu, măcar o dată în viață!

Șerban Morariu | 21 septembrie 2020

Șerban spune că i-a fost frică la început, însă consideră că emoțiile nu dispar niciodată, ci doar se transformă în plăcere și entuziasm. Vorbind și cu ceilalți colegi de club, acesta a observat că mai mulți s-au gândit să renunțe chiar după primul salt, dar mai apoi a început să le placă tot mai mult sentimentul de adrenalină și cel de libertate pe care îl au în timpul salturilor.

El mi-a explicat cum a reușit să își depășească temerile înainte de primul salt, menționând că este esențial să te concentrezi asupra respirației. „Contează foarte mult și colectivul” a continuat el „fiindcă parașutiștii experimentați îți transmit energia lor bună”. Acesta a încercat să își aducă aminte gândurile care îi treceau prin cap atunci când se afla pentru prima dată în ușa avionului, dar l-a pufnit râsul și a specificat faptul că „primul lucru pe care îl auzi este să nu te uiți în jos, dar bineînțeles că o faci”. Mi-a mai spus și că inițial s-a gândit la ce era mai rău, doar că și-a adus aminte cât a lucrat pentru a ajunge în acel punct și că e răsplata întregii munci pe care a depus-o până atunci.

În plus, Șerban susține că acest sport este pentru toată lumea. El spune că este un sport special, mai mult mental decât fizic, în care te confrunți cu propria minte, aceasta fiind singurul tău adversar. E o luptă pe care oricine ar putea să o câștige dacă dorința ajunge să depășească temerile și până la urmă, cele mai bune experiențe din viață se ascund în spatele fricii. A adăugat faptul că parașutismul implică trăirea momentului la maxim și că

trebuie să fii 100% prezent, nu există trecut și nici viitor.

La final, Șerban a subliniat faptul că este absolut necesar să ieșim din zona de confort pentru a putea evolua din punct de vedere mental. A mai spus că acest sport te dezvoltă și ca persoană: te învață să fii mai disciplinat și să nu îți mai subestimezi puterile, fiindcă odată ce îți dai drumul realizezi de ce ești cu adevărat în stare. O perspectivă similară a fost dezvăluită și de către celebrul Will Smith, într-un videoclip postat pe Youtube.

Manualul parașutistului

Acest sport extrem își are originile încă din anul 1797, fiind inventat de către aeronautul francez André-Jacques Garnerin. Acesta este practicat de către aproximativ 350.000 de indivizi la momentul actual, însă a existat o scădere semnificativă a numărului de membri în anul 2020 comparativ cu alți ani, din pricina pandemiei care a închis – pentru o perioadă de timp – majoritatea cluburilor de parașutism. Momentan, acest sport este în curs de dezvoltare în România, fiind popularizat recent.

Schița primei parașute | Leonardo da Vinci

Parașuta propriu-zisă a fost un concept introdus de către italianul Leonardo da Vinci, având inițial forma unei piramide cu bază pătrată. Acest „părinte al parașutei” a realizat pentru prima dată o schiță a acesteia în jurul anului 1480, desenul original fiind păstrat în Biblioteca Ambroziană din Milano.

Altitudini, timp, viteză

În mod normal, începătorii care urmează cursul static line din cadrul aeroclubului vor sări de la înălțimea de 1200 de metri, urcând apoi treptat la altitudini mai mari. De altfel, salturile obișnuite încep de la 2300 și pot ajunge până la 4600 de metri deasupra nivelului de sol. Pe de altă parte, cele de înălțime sunt numite salturi HALO (High Altitude Low Opening) și pot depăși 5000 de metri, însă este necesară folosirea unei măști de oxigen. Desigur că există și câțiva neînfricați – precum Felix Baumgartner – care au sărit de la altitudini exagerate, în cazul lui chiar din spațiu.

Timpul în care un individ se află în aer fără a avea parașuta deschisă se numește cădere liberă, iar aceasta este estimată a fi undeva la un minut într-un salt obișnuit. Acest timp depinde foarte mult și de greutatea individului, de costumul pe care îl poartă acesta și cum i se așează pe corp. În timpul saltului standard – în care poziția corpului este paralelă cu solul – se pot atinge viteze de  210 km/oră. Însă, în cazul competițiilor de viteză aceștia pot ajunge până la 530 km/oră, având cea mai aerodinamică poziție.

Mai degrabă câștigi loteria decât să mori drept parașutist!

În ceea ce privește siguranța acestui sport, cel mai probabil nu e chiar așa cum te aștepți să fie. Parașutismul devine tot mai bine dotat în fiecare an, în special când vine vorba de siguranță. Cea mai mare rată de mortalitate de până acum a acestui sport a fost de 3.65 la 1.000 de salturi, fiind înregistrată în anul 1961. Conform USPA (United States Parachute Association), acest număr a scăzut exponențial odată cu trecerea timpului, ajungând în prezent la doar 0.006 la mia de salturi.

Statisticile arată că o grămadă de activități uzuale sunt mult mai periculoase decât parașutismul, printre care se numără mersul pe bicicletă sau motocicletă, până și mâncatul. În plus, există mai multe șanse să fii lovit de un fulger, decât să mori într-un salt cu parașuta.

Dacă matematica din spatele statisticilor nu te convinge, poți încerca să vizionezi diverse videoclipuri explicative, care te vor ajuta să înțelegi mai bine, într-un mod distractiv și simplificat.

Pentru îndrăzneți

Doritorii se pot înscrie la aeroclubul din orașul natal sau din apropiere, întrucât există cluburi în majoritatea județelor din țară. Pentru a fi eligibilă înscrierea în oricare dintre aerocluburi, trebuie promovată o probă care verifică diverse abilități fizice ale individului, cum ar fi: tracțiuni, flotări, alergare de viteză, săritură în lungime și așa mai departe.

Licența va fi obținută după absolvirea unui curs teoretic, urmat de către un examen care cuprinde 7 materii, iar apoi va exista și o pregătire practică la sol. Ulterior, trebuie să execuți minim 25 de salturi pentru a putea susține examenul de licență.

Ce îți asigură aeroclubul?

Indiferent din ce club vei face parte, vei primi un echipament asigurat, care include: parașută, cască și altimetru. În schimb, acesta trebuie completat cu anumiți ochelari, specifici sportului, iar cine chiar dorește poate să își cumpere și un combinezon, acesta fiind strict opțional.

Cea mai bună parte este că statul va finanța toată experiența pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 23 de ani. Așa că, dacă ești tânăr și vrei să îți depășești limitele, ce mai aștepți?

Bibliografie: