În România, stilul de viață vegetarian este din ce în ce mai popular. Pentru a vedea cum este viața unor persoane care refuză să mănânce produse de origine animală, am vorbit cu două femei din Piatra Neamț despre cum au început acest stil de viață, ce mănâncă într-o zi și de ce cred că este important să menții o dietă pe bază de plante.

Sunt în Piatra Neamț, orașul meu natal, și mă îndrept către locuința Petronelei, vegetariană de 15 ani, de când a fost diagnosticată cu cancer de sân. Bat la ușă și mă primește zâmbitoare, emanând atât de multă fericire și optimism încât nu mă pot abține să nu zâmbesc și eu. Mă îndeamnă să mă așez pe un scaun din bucătărie și mă servește cu o cafea făcută la ibric, „că așa e mai gustoasă”. Cât timp Petronela toarnă cu atenție cafeaua fierbinte în ceașcă, eu privesc în jur – bucătăria este mare, luminoasă, iar pe masă stau așezate câteva fructe într-un coș de paie. Pe pervaz stă la răcit o lasagna aburindă, în timp ce pe marginea chiuvetei se zăresc 4 roșii lucioase și o cutie de spanac baby.

– Îmi cer scuze pentru mirosul de lasagna, a venit Tudor acasă în vacanță și gătesc cantități industriale de mâncare, abia îmi mai ajunge timpul, îmi spune zâmbind și așezându-se în fața mea. Pe el l-am lăsat întotdeauna să mănânce ce a vrut, nu i-am impus regimul meu. E băiat tânăr, are nevoie de multă energie, când îi pun o salată în față îmi zice „mama, tu mi-ai adus să pasc?”.

De fapt, Petronela este mai degrabă pescetariană, adică are o dietă preponderent vegetariană, care exclude produsele de origine animală, însă consumă ocazional pește pentru proteinele și grăsimile bune pe care i le furnizează. Pentru ea, această dietă a început ca o necesitate, dar a devenit ușor un stil de viață pe care îl menține chiar și acum, la 10 ani după ce a încheiat tratamentele și s-a vindecat de cancer. Nu îi vine deloc greu – restaurantele au mereu opțiuni vegetariene sau pe bază de pește, iar acasă își poate găti orice dorește, pentru că la supermarket găsește o mulțime de produse care înlocuiesc proteinele animale – soia, linte, năut, quinoa, nuci, alune etc.

Vegetarianismul în cifre

În România, vegetarianismul a luat amploare în ultimii ani, în cadrul mișcării generale globale de excludere a produselor de origine animală din dietă. Potrivit Foodpanda, cea mai mare platformă de food-ordering din România, în anul 2018 numărul comenzilor online cu preparate vegetariene a crescut considerabil, cu aproximativ 800%. Acest fapt este susținut și de Uber Eats, care dezvăluie că seminţe Chia, humus, bulgur, vegan și tofu sunt în topul căutărilor românilor în aplicație în cea de-a doua jumătate a lui 2018.

Infografic cu procentul mondial al vegetarienilor

„Și, totuși, tu ce mănânci?”

Pentru a înțelege ce consumă un vegetarian român care nu investește o avere în tot felul de ingrediente-minune, am rugat-o pe Petronela să îmi povestească meniul ei zilnic. Contrar stereotipului, vegetarienii nu mănâncă doar legume verzi și crude. De multe ori, dieta lor este chiar mai diversificată decât cea a unui carnivor, deoarece regimul pe care îl țin îi determină să fie inventivi pentru a încorpora în meniu ingredientele care le furnizează energia și proteinele.

Infografic cu meniul zilnic al Petronelei

De ce aleg românii să fie vegetarieni

Petronela a fost nevoită să renunțe la carne atunci când în 2003 a fost diagnosticată cu cancer de sân. Sănătatea ei precară, precum și tratamentele agresive la care a trebuit să se supună îi solicitau organismul atât de mult încât digera din ce în ce mai greu produsele de origine animală. Când s-a însănătoșit însă, a descoperit că regimul vegetarian o umplea de vitalitate, se simțea „mai ușoară, mai veselă, nu mă balonam atât de des și nu aveam senzația aceea de după masă când tot ce îți dorești este să te întinzi cu burta-n sus și să te culci”.

Adriana, pe de altă parte, a adoptat acest stil de viață din cu totul alt motiv. Acum raw-vegană, Adriana deține un local în Piatra Neamț care servește doar feluri de mâncare pe bază de plante, nepreparate termic – adică nu sunt prăjite, fierte sau coapte, însă rămân absolut delicioase.

De când era tânără, Adrianei i-a plăcut să gătească. Îi plăcea să creeze tot felul de rețete noi și să își încânte prietenii și rudele, iar de-a lungul timpului a constatat că este mai ușor, mai plăcut și mai sănătos să gătească fără produse de origine animală. Însă ceea ce a convins-o să renunțe complet la proteinele animale și să adopte stilul de viață vegan a fost un documentar pe care l-a văzut, însărcinată fiind cu fetița ei.

Stăteam într-o seară de noiembrie în pat, cu o burtică atât de mare încât preferam să mă contopesc cu salteaua decât să trec prin chinul de a mă ridica și am dat la televizor peste un documentar legat de abatoarele din Marea Britanie. Englezii mănâncă multă carne, e în cultura lor să mănânce cârnați și bacon și mezeluri la micul dejun și acolo arăta industria care satisface aceste nevoi ale oamenilor. Și erau vite, porci și mielușei înghesuiți în niște hale mari, luați de lângă mamele lor, închiși într-un spațiu doar cât să se poată întinde pe o parte să se culce. Apoi erau puii – în cotețe mari, căptușite cu fân, mii de pui de zbăteau și se călcau în picioare, piuind de mama focului, iar din când în când se deschidea o ușă și dădeau năvală, crezând că ies la aer. De fapt îi duceau la tăiere, scenă pe care nici n-am mai putut s-o urmăresc.

Adriana Câmpescu

Așa am aflat că a fi vegan înseamnă mai mult decât a nu mânca produse animaliere – Adriana nu cumpără piele și blănuri naturale și încearcă să evite cosmeticele care se testează pe animale, căci susține că „degeaba nu le mănânci, dacă participi în alt mod la suferința lor”. În plus, veganismul poate avea efecte pozitive la nivel global. Nu o spunem doar eu și Adriana, ci și reporterii de la The Economist.

sursa: The Economist

Dieta raw-vegană într-un mic orășel de munte

Adriana duce acest stil de viață și mai departe. De 3 ani de zile, ea nu mai prepară termic niciun fel de mâncare. Pentru această decizie nu mai are argumente etice: mi-a spus că a încercat de câteva ori, din curiozitate, și a descoperit că, pe lângă faptul că legumele și fructele își păstrează mult mai bine aroma, economisește și foarte mult timp, pentru că mâncărurile raw se consumă imediat ce le prepari, fără să aștepți să mai stea la cuptor sau să se frigă pe grătar.

Totuși, i-a fost puțin dificil să ducă acest stil de viață în orașul natal, unde familia o îmbia la fiecare întâlnire cu preparate tradiționale sau cel puțin gătite. Îmi povestește că la primul Crăciun de când a trecut la raw food, mama ei i-a aliniat pe masa festivă fel de fel de garnituri cu legume la grătar, la cuptor, la wok, la tot ce se poate, iar ea a ajuns să ronțăie morcovii care nu au intrat la supă.

Când am văzut cât de neobișnuită e lumea din jurul meu cu acest stil de viață, am început să mă întreb ce pot face eu pentru a le arăta ce mâncăruri delicioase și variate reușesc să creez. Așa că am pus inițial bazele unui local cu sucuri naturale – făceam propriile combinații pentru diferite nevoi. Dacă erai obosit, îți dădeam un suc verde cu spanac, spirulină, castraveți, mere și ghimbir. Dacă aveai imunitatea scăzută, ghimbir, mentă, portocală, rodie și morcov.

Adriana Câmpescu

Mai târziu, văzând cât succes au sucurile ei printre localnici și încurajată de proaspete mămici care adoptau diete mai sănătoase pentru copiii lor, Adriana a început să prepare în bucătăria micuță a localului și câteva feluri de mâncare. A început sfios, cu 2-3 prăjituri care semănau bine cu tradiționalul tort de ciocolată sau cu fructe de pădure, iar apoi și-a lăsat creativitatea liberă și le-a adus clienților clătite din zmeură, tort cu cherimoya, lime și avocado sau tort cu ciocolata, menta și zmeură.

Așadar…

În timp ce în bucătăria Adrianei se prepară mâncaruri deosebite, cu ingrediente exotice, în casa Petronelei se mănâncă simplu, dar la fel de gustos. Legumele, fructele, semințele, soia și nucile de toate felurile stau la baza oricărei diete fără carne, fie ea vegetariană, vegană sau raw-vegană. Un lucru mi-a devenit clar: acesta este un stil de viață, nu un moft.

„Când mi-am revenit și n-am mai fost nevoită să iau tratament”, îmi spune Petronela în timp ce bem împreună cafeaua la ibric, „familia m-a întrebat dacă am de gând să revin la regimul alimentar tradițional. N-am putut însă. M-am obișnuit atât de bine fără carne încât nici nu-i duceam lipsa; vedeam pui la rotisor, mici, cârnăciori și alte cele, iar eu nu simțeam nicio poftă. Așa mi-am dat seama că nu am renunțat doar la carne, ci și la mentalitatea cu care crescusem, că dacă nu mănânci mult, sățios, nu poți fi sănătos. Ba, mai mult, mă simt mai sănătoasă ca oricând!”

Petronela Tomescu

Cum aș putea s-o contrazic? Când frigiderul este plin de verdețuri și crudități proaspete, iar bucătăriei îi lipsește mirosul specific de mâncare gătită, chiar încep să cred că Petronela se simte mai ușoară, mai energică și mai sănătoasă. Și mai contează un lucru: varietatea. Odată cu creșterea popularității acestui stil de viață, Petronelei i-a fost mai ușor să găsească multe ingrediente pe care le poate include în meniul zilnic.

„Cine n-a încercat vreodată salata cu năut și avocado nu știe ce pierde! Iar acum le găsești la orice supermarket, nu ca acum 10 ani, când nici nu auzisem de avocado, nu mai zic de semințele de chia și de celelalte ingrediente pe care le folosesc acum. E atât de simplu acum, nu-ți vine a crede.”

Petronela Tomescu

Și am plecat spre casă cu acest gând – e atât de simplu, încât pare incredibil. 

Sursă foto: Unsplash

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *