Liceul, facultatea, probabil că întrunesc cei mai confuzi și dificili, dar totodată, poate cei mai frumoși ani din viața unui tânăr. După doisprezece ani de școală românească, mulți dintre ei se văd puși în fața unor decizii importante pe care nu i-a învățat nimeni cum să le facă. Mai presus de asta, nimic, sau poate prea puține aspecte, din mediul pe care l-au frecventat până atunci, nu i-a pregătit pentru a hotărî, în câteva luni, cum va arăta viitorul lor pe parcursul unor ani întregi.

Mulți elevi se confruntă, astfel, cu o stare de indecizie cronică atunci când sunt nevoiți să aleagă facultatea pe care s-o urmeze. Neavând repere clare, priorități fixe, sau vreo modalitate de a lua contact în mod real cu cerințele mediului universitar, tinerii ajung să își aleagă facultățile în baza unor motive și rațiuni îndoielnice, fără a fi convinși de validitatea lor. În mod nesurprinzător, abandonul universitar este o consecință naturală a acestui fenomen, din ce în ce mai mulți studenți alegând să renunțe la facultate.

Ce spun datele oficiale?

În cadrul cercetării făcute asupra fenomenului, am descoperit faptul că cifrele variază destul de mult, depinzând de mai mulți factori și fiind diferite de la universitate la universitate. Astfel, conform raportului Ministerului Educației privind starea învățământului superior, emis în anul 2020, la nivel licență, în evidențele de sfârșit de an s-au regăsit 90% dintre studenții înscriși inițial, ducând cifra abandonului universitar la 10%. În cei cinci ani universitari anteriori, această cifră s-a menținut în jurul valorii de 9%, dar a crescut ușor și progresiv, de la an la an.

Totodată, un studiu realizat asupra a patru cohoarte de studenți, în anul 2021, făcând parte dintr-un proiect al Ministerului Educației, a descoperit faptul că cei mai mulți studenți renunță, într-adevăr, la facultate în primul an, aproximativ doi din cinci.

Nu în ultimul rând, am analizat situația unui caz specific, relevant pentru fenomen. Raportul privind abandonul, emis în anul 2020, de către Universitatea Babeș Bolyiai, relevă faptul că „cea mai ridicată pondere a abandonului universitar se înregistrează între anul întâi și al doilea, valorile înregistrate în cazul programelor de 3 ani fiind mai mare decât în cazul celor de 4.” Următorul grafic ilustrează situația a trei generații de studenți, care au renunțat în primul sau în al doilea an, în cadrul programelor de licență cu o durată de trei ani:

Cele două linii semnifică numărul studenților care au renunțat.

Concluziile raportului UBB au fost următoarele:

  • Rata de abandon în primul an este în jur de 19% din totalul studenților înscriși.
  • Dintre studenții înmatriculați la începutul anului întâi, 25% nu termină facultatea.

Discuție cu un expert

Claudia Chiorean, cadru didactic în cadrul Facultății de Științe Politice și ale Comunicării din Cluj, dar și psiholog licențiat, lucrează în mod direct cu studenții facultății, având o viziune bine-conturată, bazată pe experiență, asupra fenomenului abandonului universitar. Pentru a înțelege mai bine câteva dintre motivele studenților care decid să renunțe la prima facultate, dar și pentru a întrevedea posibile soluții, i-am adresat câteva întrebări doamnei Chiorean.

Ea explică faptul că fenomenul apare în urma necunoașterii, de către elevi, a mediului universitar, dar și din cauza așteptărilor nerealiste ale acestora, privind viața de student, dar și profilul profesional pentru care îi pregătește facultatea.

„Există o contradicție crasă între așteptări și realitate.”

Claudia Chiorean

Totuși, menționează faptul că fenomenul este mult mai des întâlnit în cadrul facultăților fără examen de admitere, unde se intră foarte ușor și nu există concurență, spre deosebire de cele care necesită eforturi mult mai mari din partea elevilor. „De exemplu, la medicină, media digitală, etc, admiterea este foarte dură, concurența este mare, efortul este direct proporțional cu resursele solicitate pentru a ajunge student acolo. În consecință, oamenii se pregătesc foarte bine pentru aceste examene, se informeaza și își doresc să termine.”

Există varianta în care studenții renunță după ce își găsesc un loc de muncă, preferând confortul financiar temporar oferit de acesta. Totuși, majoritatea renunță deoarece nu se regăsesc în ceea ce studiază și în noua lor viață, fapt datorat în mare parte informării superficiale în prealabil, fără a lua în considerare toate aspectele. „Deodată, se simt într-un loc îndepărtat față de ceea ce știau despre ei, iar emoțional, nu se simt disponibili pentru efort. Nu vor să facă parte din acea poveste. Nu se regăsesc nici în oferta facultății, nici în potențiala profesie pe care ar putea-o face. ”

Soluții?

Drept posibile soluții, doamna psiholog recomandă orele de consiliere vocațională, prin care să le fie prezentate elevilor opțiunile academice și profesionale, în raport cu aptitudinile și dorințele lor: „Elevul ar fi foarte avantajat dacă ar ști din start la ce anume ar avea abilități specifice, unde ar putea obține performanțe maxime cu minimum de efort.” Deci, o cunoaștere de sine mai profundă, stabilirea priorităților și aspirațiilor sunt necesare. Pe lângă asta, o cunoaștere prealabilă, în amănunt, a facultății și a viitoarei profesii, este un aspect foarte important. Nu în ultimul rând, atitudinea deschisă și capacitatea de adaptare, drept competențe dezvoltate pe termen lung, sunt menționate de doamna psiholog.

Pentru cei care se regăsesc deja în situația urmării facultății nepotrivite, ea recomandă, inițial, asigurarea față de acest lucru, respectiv parcurgerea perioadei de practică, dacă există. În cazul în care viziunea rămâne aceeași, studentul ar trebui să ia în calcul reconversia academică și profesională. Dacă totuși, este vorba de nemulțumire privind modul academic de abordare al facultății, dar profesia este cea dorită, este nevoie de găsirea unor soluții de adaptare: „e bine să ne concentrăm pe ceea ce putem lucra la noi, pentru a obține o situație functională pentru toate părțile implicate”.

De vorbă cu studenții

În continuare, consultăm protagoniștii abandonului universitar, astfel încât, stăm de vorbă cu trei studenți care ne-au împărtășit mai multe despre alegerile lor, despre rațiunile din spatele acestora, dar și despre decizia de a renunța la prima facultate, pentru a-și urma adevăratele interese.

Xenia Lupu

Actuală studentă la Facultatea de Științe Politice și ale Comunicării din Cluj, la specializarea Media Digitală, în anul întâi, și-a început parcursul universitar în plin context pandemic, în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare din Iași. Ne mărturisește că: „Spre surprinderea mea, am intrat”, și că decizia a fost bazată pe faptul că îi plăceau matematica și TIC-ul din liceu, având un interes destul de mare pentru calculatoare și pentru modul în care operează ele. Totuși, realitatea facultății nu a coincis cu ceea ce își imagina, sau cu ceea ce și-ar fi dorit: „A fost foarte diferit față de cum mă așteptam, trebuie să recunosc că nivelul meu de matematică, învățată în liceu, nu era suficient de avansat pentru ceea ce se învăța aici; a fost foarte greu, profesorii erau foarte stricți, nici organizarea nu era cea mai bună.”

Este de menționat faptul că Xenia a intrat la facultate în singurul an în care admiterea nu a fost pe bază de examen, luându-se în considerare doar mediile de la Bacalaureat. Acest aspect, spune ea, a fost unul foarte important: „m-am supraestimat, am avut notă bună la Bacalaureat, m-am gândit că pot să intru oriunde și să fac față fără probleme.” Faptul că nu a avut acel prim contact cu genul de materie făcută în facultate, prin examenul de admitere, a determinat-o să nu își dea seama de cât de diferit și dificil va fi ceea ce urma să facă.

Xenia povestește că, treptat, a început să își piardă complet interesul, și a decis într-un final, după un semestru de nesiguranță și neliniști, să se retragă, punându-se pe primul loc: „Când faci ceva ce nu îți place, e o presiune foarte mare pe umerii tai. Le-aș recomanda studenților care sunt în aceeași situație sa nu le fie rușine că renunță, și să nu asculte de cei care spun ca vor pierde un an – acela nu e un an pierdut, e un an de acumulare de experiență, ce îți va face viața mai ușoară, mai departe -”.

Cosmin Aștefanei

Studiază matematică și statistică în anul al treilea, la University College of London, dar și-a început experiența facultății la Cluj, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu”. Vorbește despre faptul că, în liceu, principalele sale interese erau matematica și chimia, iar medicina ar fi fost o oportunitate potrivită de a lucra mai târziu într-un domeniu adiacent chimiei, reprezentând totodată, și o facultate multidisciplinară, ceea ce l-a atras, inițial. Pe lângă acești factori, „exista și interesul față de profesia de medic, în contextul în care, în România, era una foarte respectată, cu multe satisfacții, iar alternativa, matematica în Anglia, implica un angajament financiar mult mai mare”.

Cosmin povestește că decizia de a renunța la medicină a fost una foarte dificilă, deoarece presupunea multe schimbări logistice, mutatul, aplicatul la o altă facultate, implicații financiare mari și o presiune enormă. A avut mai multe cauze: „Nu am învățat atât de multă chimie pe cât mi-aș fi dorit, iar modul de asimilare al informației a fost unul mult mai diferit față de cel care mi se potrivea mie – cel analitic -, îmi era foarte greu să învăț materii precum anatomia. Pe parcurs, mi-am dat seama că nu mă văd ca medic.” Totodată, menționează faptul că nu a analizat cu adevărat ce direcție își dorea să urmeze și unde s-ar vedea în viitor, nu a putut alege de la început între cele două mari pasiuni ale sale, chimia și matematica.

„E o situație foarte dificilă să îți dai seama că ai făcut o alegere greșită, sentimentul poate fi unul de panică, de disperare, poate deja există costuri mari asociate cu facultatea, ce vor deveni și mai mari, vor exista dificultăți în ceea ce privește procesul de aplicare la noua facultate, iar drumul, în sine, va fi foarte anevoios. Însă alternativa de a avea o viață întreagă o profesie pe care nu o practici cu plăcere, este pur și simplu dezastruoasă. Trebuie să poți să găsești resursele interioare să schimbi macazul.”

Vlad Adomnicăi

Trecut prin două facultăți neterminate și două schimbari de oraș, la cei 24 de ani ai săi, Ado, cum îl strigă toată lumea, este student în primul an la Facultatea de Științe Politice și ale Comunicării, specializarea Publicitate, fiind convins, totuși, de data aceasta, că a făcut alegerea corectă. Parcursul său începe la București, la Facultatea de Litere, secția Japoneză-Engleză, pe care a ales-o, în cuvintele sale, pentru că nu știa unde să meargă, dar voia ceva ușor, crezând că are cunoștințe deja suficient de ridicate în limba engleză și că japoneza nu urma să îi provoace probleme, fiind totodată și o limbă cu potențial mare în domeniul traducerilor.

„De fapt, habar n-aveam ce voiam să fac”

Povestește că facultatea, în sine, „nu a făcut altceva decât să ne învețe japoneză”, însă perspectiva privind propriile dorințe și capacități, a fost formată în mod greșit, de la început: „Venisem cu gândul că eu sunt cel mai bun dintre toți, iar așteptările acelea s-au spulberat aproape imediat, doar că n-am vrut să recunosc asta. Realitatea era că aveam trei alfabete de învățat, și m-a panicat faptul că mi-am dat seama că nu știam.”

Presiunea factorilor externi

„În loc să accept faptul că am gafat-o cu facultatea asta, să stau puțin ca sa îmi dau seama ce îmi doresc, am acționat din rușine față de părinți, față de familie, față de ce o să spună lumea, și am dat vina pe oraș. M-am mutat la Japoneză la Cluj, și m-am lăsat.” Ado spune că principalul factor extern care l-a determinat să aleagă și să continue cu facultatea despre care știa, în adâncul său, că nu i se potrivește, a fost „presiunea familiei, a liceului, a tuturor – era concepția cum că facultatea o să-ți schimbe viața, că o să te facă ceea ce ești tu de fapt, că dacă o alegi greșit, nu te mai poți întoarce.” Ne-a explicat fenomenul cu lux de amănunte: „Stresul acela constant te face să nu mai fii rațional, eu îmi doream să fug, așa că am ales calea pe care o credeam cea mai ușoară, care să ma mulțumească pe mine pe termen scurt, și să îi facă pe ceilalți să tacă din gură.”

„Nu am ales o facultate pentru viitorul meu, am ales o facultate ca să scap de prezent.”

Decizia aplicării la Administrație Publică, în Cluj, a fost luată în condiții de presiune, fără a proveni din certitudine și siguranța de sine: „a fost mai puțin alegerea mea, și mai mult pe fond de stres, deoarece mă lăsasem de facultate – mi-am zis că sunt cam pierdut, că o sa-mi fac de rușine familia, trebuia neapărat să fac ceva.” Ado mărturisește că alegerea a fost făcută mai mult ca urmare a influenței mamei, care i-a indicat drumul, și pe care el l-a acceptat, din lipsa viziunii proprii, la momentul respectiv, către alternative:

„Dacă nu iei tu deciziile, o să le ia alții pentru tine.”

În cele din urmă, analizându-și cu atenție propriile dorințe, convingeri, dar și situația în care era la momentul respectiv, Ado a decis că nici această facultate nu îl satisfăcea. Așa că, a decis să o ia, din nou, de la capăt, dar de data aceasta la Publicitate, cu certitudinea unei alegeri provenite din interior, ascultându-și instinctele dar și rațiunea, având motive reale, valide și argumentate, pentru noua hotărâre.

Pentru elevii și studenții nehotărâți

Ado le recomandă elevilor din anul terminal, care încă nu sunt siguri de alegerea facultății, să își aloce un an, o perioadă de timp în care să se gândească cu adevărat ce vor să facă și cum va arăta viitorul lor, pentru a evita o posibilă situație mult mai neplăcută, ulterior. Pentru cei care, însă, se regăsesc deja în cazul în care facultatea aleasă nu este și cea potrivită, Ado menționează următoarele: „Nu veți pierde un an, așa cum vi se spune, decât din punctul de vedere a ceea ce vă doriți să faceți cu adevărat, dar veți prinde experiență, veți întâlni oameni, și veți deveni mai pregătiți. Nu vă concentrați toate resursele asupra a ceea ce pierdeți.”

Acest scenariu, în care renunți atunci când ești sigur că ai ales greșit, în ciuda fricilor și presiunilor, este mult mai favorabil decât alternativa: „Ce fac foarte mulți este că termină o facultate care nu le place, de gura lor, de gura părinților, de gura lumii, iar apoi își dau seama că nu asta vor să facă în viață.”

Un an liber, posibila soluție?

După discuțiile cu cei trei studenți, am luat contact îndeaproape cu unele dintre motivele și cazurile particulare ce i-au determinat să renunțe la prima facultate, și am observat cât de diverse pot fi acestea, cât de diferite pot fi raționamentele și situațiile în care s-au aflat. Totuși, câteva elemente comune par a se regăsi în poveștile lor.

  • Forța interioară necesară pentru a face schimbarea
  • Presiunea asociată a factorilor externi, fie că vorbim de cea socială, financiară sau academică
  • Dorința de a-și fi analizat mai bine propriile dorințe și opțiuni, de a fi avut mai mult timp pentru a se informa în mod eficient

Așadar, ajungem la o concluzie, în mod natural, pe baza celor relatate. Ar fi un an liber, între liceu și facultate, o posibilă soluție pentru dilemele elevilor și studenților? O astfel de pauză înseamnă, în primul rând, un timp de gândire îndelungat, care le permite să analizeze toate opțiunile, să ia legătura cu studenți mai mari, dar și cu profesioniști care lucrează deja în domeniul vizat de ei, poate să asiste la câteva cursuri ale respectivei facultăți, iar în final, să cunoască toate aspectele pozitive și negative, luând contact cât mai îndeaproape cu experiența facultății, dar și cu domeniul respectiv. Ideea este de a lua o decizie cât mai informată, iar timpul unui an, cu siguranță le va oferi oferi oportunitatea de a se documenta mult mai temeinic.

În al doilea rând, un an mai înseamnă și foarte multă experiență pe alte planuri, complet separate de cel academic, care ar putea să îi pregătească în primul rând pentru viață, și abia mai apoi pentru cariera pe care o vor avea. Astfel, experiența primului loc de muncă, cea a călătoritului, dar și a descoperirii unor noi pasiuni și obiceiuri sănătoase, sunt aspecte care le-ar putea influența perspectiva și competențele personale privind diversele aspecte ale vieții, dar și asupra alegerii facultății, prin deducție, drept consecință, în mod natural. În țări precum Marea Britanie, Statele Unite, dar și alte state vestice din Europa, această practică a luat amploare în urmă cu mulți ani, având nenumărați studenți mulțumiți de deciziile luate, întorcându-se la facultate mai pregătiți, experimentați și siguri pe sine.

În acest sens, aducem în discuție un studiu făcut în 2020, de către Nina Hoe Gallagher și Kempie Blythe, sub coordonarea Gap Year Association. 1190 de studenți din Statele Unite și Canada care au decis să își ia un an liber înainte de facultate, au avut de completat un chestionar privind impactul pe care l-a avut acel timp în viața lor.

chart

Din nou, pentru a testa cele relatate mai sus, am stat de vorbă cu Valentin Lucaciu, student la Media Digitală în anul întâi, care a ales să își ia un an de pauză înainte de facultate.

Povestea lui Vali

El spune că un factor important al deciziei l-a reprezentat faptul că nu știa exact ce direcție voia să urmeze. Absolvind un liceu uman, având o înclinație către discipline reale, dar și o pasiune dezvoltată și cultivată pentru aviație, variantele erau multiple, și totuși, nehotărârea a fost destul de accentuată, parcă niciuna dintre opțiuni nu părea în totalitate potrivită. În urma unei pregătiri pentru admiterea la Acamedia Forțelor Aeriene, încheiată subit pe fondul mai multor aspecte, Vali povestește că a ales Media Digitală după un instinct, pe care probabil că anul liber i-a dat ocazia să îl descopere, și curajul să îl urmeze: „Mi-am făcut o promisiune, atât mie, cât și celor din jur, că voi urma o facultate, iar în capul meu răsuna Media Digitală.”

Vali a decis să profite de tot acest timp, lucrând. Ne spune că a înțeles foarte multe despre valoarea banului, dar și despre tot ceea ce înseamnă legislația și chestiunile administrative privind experiența de muncă: „am învățat foarte multe despre viața de adult, pe care mi-am dat seama că nu sunt deloc pregătit să o trăiesc”. Mai mult, ne povestește cum experiența muncii necalificate l-a făcut să înțeleagă cât de importantă este specializarea într-un anumit domeniu, prin facultate, pentru a evita un astfel de regim de muncă, extrem de neplăcut. „M-a lovit șocul că banii pe care îi obții dintr-un job de om necalificat, nu sunt suficienți din niciun punct de vedere”, în comparație cu munca depusă, care este foarte obositoare, „consumă extrem de mult timp și presupune efort, fizic, psihic, viață socială zero.”

Vali povestește că, inițial, alegerea sa nu a fost luată foarte în serios de cei din jur, însă o dată ce s-a concretizat, a venit însoțită de foarte multă presiune, atât din exterior, dar și de la propria persoană. Cu toate acestea, ar recomanda oricui, și în special elevilor foarte nehotărâți, să își ia un an liber și să treacă prin experiența muncii, care este una foarte importantă. El spune că presiune va exista oricum, și în cazul deciziei de a lua o pauză, dar mai ales în cazul în care începi o facultate de care nu ești sigur, iar apoi ești nevoit să renunți.

Experiența personală

Se întâmplă ca autorul acestui reportaj să fie, la rândul său, una dintre persoanele care au ales să își ia un an de pauză înainte de începerea facultății.

În cazul meu, decizia a fost luată destul de abrupt, pe baza unui gând îndepărtat, dar pe care un eveniment mai neplăcut l-a transformat în realitatea imediată. Toată clasa a douăsprezecea, mă pregătisem pentru Facultatea de Științe Economice din Cluj, învățând toată materia de economie de la zero, în ciuda faptului că urmam un liceu cu profil uman, iar înclinația mea era, în mod evident, către zona scrisului. Fix înainte de înscrierea la facultate, descoperisem specializarea Media Digitală, care părea mult mai potrivită.

Totuși, dacă nu aveam curajul să îmi iau acest an de pauză, sunt convinsă că aș fi continuat cu ideea anterioară (la care aș fi fost nevoită să renunț, ulterior), și nu aș fi avut puterea să fac schimbarea către noua opțiune, atât de repede. Astfel, anul a reprezentat exact acea perioadă de timp care să-mi permită să mă informez mai bine, să-mi dau seama de ceea ce îmi doresc cu adevărat, și să fac alegerea corectă.

Dincolo de partea academică, anul meu „de pauză”, a însemnat, de fapt, un timp al experiențelor și al descoperirilor personale. Experiența primului job, cea a călătoritului pe cont propriu, m-au ajutat să îmi dezvolt skill-uri indispensabile pentru viață, pe care ar fi bine ca orice tânăr să le dobândească cât mai devreme.

Despre timp

Totuși, cel mai important aspect rămâne inițierea și cultivarea unor obiceiuri sănătoase, pe termen lung. Având atât de mult timp la dispoziție, în special înaintea găsirii unui job, am fost forțată să mențin o disciplină în ceea ce privește activitățile zilnice, să învăț să folosesc acel timp cât mai eficient cu putință, să elimin noțiunea de plictiseală din mintea și vocabularul meu. Am descoperit că există mult mai multe domenii de interes, ce trebuie explorate, complet în afara a ceea ce suntem învățați de mici. Mereu există ceva de făcut, de învățat, de citit, de descoperit, iar abilitatea de a-ți gestiona și fructifica propriul timp, rămâne una dintre cele mai prețioase pe care mi le-am dezvoltat, datorită acestui an liber.

Concluzie

Abandonul universitar rămâne o problemă actuală și persistentă în România anului 2022, iar una dintre principalele cauze ale acestuia este nehotărârea elevilor privind alegerea facultăților. Dincolo de toate, timpul insuficient de decizie și reperele neclare ale tinerilor sunt aspectele primare cărora ar trebui să le acordăm atenție, începând de la fiecare individ și continuând cu școala, sistemul, țara.