18 octombrie 1981. Atunci a luat sfârșit încercarea tânărului Mugur Călinescu de a lupta cu regimul care a îngreunat viețile celor pe care îi iubea. Tot atunci a început tortura care i-a adus încet-încet moartea. Un agent de la Securitate l-a prins în flagrant, când a scos din buzunarul o bucată de cretă albastră și a început să scrie pe clădirea Consiliului Județean din Botoșani îndemnul „Jos Comunismul!”. Nu era prima dată când făcea asta, miliția căuta de săptămâni întregi făptașul care „s-a ridicat împotriva țării și a poporului”. Tânărul, elev în clasa a XIa, purta uniforma liceului „A.T.Laurian”.

Erou la 17 ani

I s-au adus multe acuzații de-a lungul celor 4 ani în care a mai trăit de la acest eveniment, dar astăzi este considerat un erou al luptei anticomuniste, nu doar de cei care l-au cunoscut, ci și de Statul Român.
Visul lui a fost să vadă o revoluție împotriva regimului, să trăiască într-o țară liberă, unde nu trebuia să stea la cozi interminabile pentru pâine și ulei. Își dorea democrație, despre care auzise doar la emisiunile de radio de la „Europa liberă”. Mugur a murit pe 13 februarie 1985, fără să mai prindă revoluția pentru care a îndrăznit să lupte. Cauza morții declarată oficial este leucemia, însă mama lui a încercat timp de 30 de ani să descopere cauza bolii care a despărțit-o atât de devreme de unicul fiu. A decedat și ea în 2016, fără să afle adevărul.


FOTO arhiva CNSAS (Sursa: adevarul.ro)

Omul din spatele luptei

Mugur Iulian Călinescu s-a născut în 1965 în Botoșani și a crescut în grija mamei sale, Rodica Uncescu. Părinții lui au divorțat când acesta era foarte mic, iar tatăl lui, Mihai Călinescu, s-a recăsătorit la scurt timp. Apropiații spun că Mugur era un copil liniștit, inteligent, căruia nu îi lipsea nimic, în ciuda traiului greu din acea perioadă.
Dumitru Călinescu, vărul lui Mugur, este printre puținele persoane apropiate care pot vorbi astăzi despre tânărul erou care a ieșit din limitele impuse de regim și a încercat să schimbe ceva.
„Am crescut cu el în aceeași curte, era ca un al cincilea frate pentru noi. Era un băiat foarte inteligent și glumeț, dar nu avea obiceiul să discute politică sau să dea de înțeles că îl deranjează ceva. Mi-l amintesc ca fiind destul de retras și cu bun simț, nu ar fi făcut rău cuiva intenționat niciodată.”
Mugur era un adolescent obișnuit, iubea cărțile și își dorea să dea la facultate. Nu era un băiat popular, ci avea câțiva prieteni apropiați cu care mergea la petreceri, din când în când.
„Nu știu ce l-a făcut să răbufnească, nu că nu ar fi de admirat curajul lui. Ai lui aveau locuri de muncă bune prin care puteau face rost de haine și alimente în plus, îi ofereau tot ce și-ar putea dori un copil la vremea aceea, mai ales pentru că era singurul copil.”
Nu știa multă lume de însemnele care tot apăreau peste noapte prin oraș, pentru că, imediat ce erau descoperite, erau șterse și tot cazul era mușamalizat, ca să nu instige și pe alții la astfel de fapte.

„Interogatoriul” care i-a adus sfârșitul

După ce a fost prins, a devenit „dușmanul poporului”, dar a fost lăsat într-o falsă libertate. Din 1981 până în 1985 a fost anchetat în permanență. Securitatea a pătruns cu forța în toate aspectele vieții lui. I-au interogat profesorii, colegii, rudele, i-au infiltrat microfoane în casă. Pe el îl țineau câte o zi întreagă la sediu, iar el ieșea de acolo fără pic de viață. Deși suferea, nu povestea nimănui ce se întâmpla cu el în spatele ușilor Securității. Singurele detalii despre care s-a aflat sunt faptul că era obligat să bea cafea și că mereu îl lăsau să stea singur câteva ore sub un bec.
Se bănuiește că tratamentele la care Mugur era supus aveau scopul de a-l iradia, acest lucru aducându-i boala care l-a răpus.
Cazul tânărului a fost studiat de specialiști, iar în 2006 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului a declanșat o anchetă cu scopul de a elucida moartea sa suspectă. În 2017, a avut loc deshumarea lui Mugur, iar osemintele sale au fost trimise la Institului de Antropologie de la Iași, urmând ca, la finalul examinării, să fie readuse și reîngropate.
Deși a trecut mai bine de un an de la deshumare, iar bănuielile cum că ar fi fost iradiat au fost negate, osemintele tânărului încă nu au fost returnate la locul său de veci.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *