Clasa a XI-a, norocoșii elevi din vremurile non-pandemice, asistă plictisiți la careul din curtea liceului „Decebal”. Ioana abia ce se întorsese din Timișoara cu noua ei culoare superbă a părului, albastru. Dacă discursul directorului nu atrăgea atenția în mod deosebit, ea sigur o făcea. Era admirată. Până, la întâlnirea cu diriginții, părea că toată lumea trăiește o simplă rutină anuală de început al școlii.

Într-un mod foarte previzibil, Ioana a fost prima observată de către dirigintă. Astfel pusă în fața faptului împlinit, anume o schimbare a culorii părului, a urmat un lung discurs despre necesitatea Ioanei de a merge la un psiholog. Absurd cum a considerat-o ea și probabil toți ceilalți colegi, diriginta a chemat psihologul școlii pentru a discuta cu întreaga clasă despre probleme de personalitate.

A fost o experiență destul de neplăcută să fie judecată și mustrată de profesori fără un motiv real, dar în final a trecut peste toate comentariile si criticile profesorilor și a continuat să-și aranjeze părul exact cum a vrut. Iar culorile ieșite dintr-un tipar pe care profesorii îl considerau ca fiind „normal”, nu sunt nici rezultatul unor probleme în familie, nici nevoia ei de a se afirma. Dacă ar fi întrebată acum de ce alege să-și aranjeze părul așa, ea ar răspunde simplu „pentru că îmi place”.

Drepturi încălcate

Conform Statutului Elevului, Capitolul al II-lea, Art. 6, „Elevii au dreptul la respectarea imaginii, demnității și personalității proprii”. Scriitorul Liviu Antonesei, în calitate de profesor universitar, este de părere că un cadru didactic trebuie să posede calități precum empatia, comunicativitatea și tactul pedagogoc. În ciuda acestor mențiuni, mulți alți elevi se confruntă cu probleme de acceptare din partea profesorilor.

Un caz recent este cel al profesoarei din Constanța care le-a tăiat unghiile elevelor cu o foarfecă. Acest eveniment fiind mediatizat, au existat o serie de comentarii contradictorii cu privire la modul profesoarei de a proceda. Alarmant este faptul că un număr considerabil de persoane, consideră acest comportament ca fiind unul justificat, ba chiar o felicită pe profesoară.

Făcând o retrospectivă în perioada în care Ioana se afla în gimnaziu, ea a povestit cum o fostă profesoară de-ale ei avea aceeași problemă a unghiilor lungi sau vopsite. Aceasta își constrângea elevele să folosească acetonă de fiecare dată când era deranjată de aspectul manichiurii lor. Unele fete foloseau ojă semipermanentă sau gel, care nu se pot fi sterse cu acetonă, dar doamna profesoară insista cu frenezie ca până la finalul orei să nu mai existe culoare pe unghiile lor. Bineînțeles că fiecare încercare era un eșec, iar ziua urmatoare totul o lua de la capăt.

Prin platorma destinată comunicării în mod anonim, Clandesto, mai multe persoane și-au exprimat părerea în urma adresării următoarei întrebări:

Ce spun psihologii

Psihologul Marius Iftimie susține că această mentalitate există din cauza istoricului oamenilor. Ei au fost formați într-o anumită epocă și, din păcate, aceste idei de respingere sunt puternic înrădăcinate în conștiința lor. Este foarte greu să înoți împotriva efortului și necesită multe eforturi. Din punctul său de vedere, scopul școlii este total altul de cât a fi îndoctrinat să devii ca ceilalți și să nu ai personalitate și nu ar trebui să fie o probloemă dacă cinva „vrea să aibă părul vopsit sau unghiile negre”.

Povestind despre tinereățea lui, Marius Iftimie își amintește că și el a trăit o experiență neplacută cu astfel de profesori. Acesta prefera să își poarte părul mai lung decât era „acceptabil”, dar în final a cedat și le-a făcut pe plac cadrelor didactice. Colegii săi îl dădeau exemplu profesorilor pe Eminescu, vr avea și el un stil asemănător al părului. Argumentul lor era „tu nu ești Eminescu”, după care discuția lua sfârșit.

Ce poate un elev să facă în astfel de situații?

O soluție pentru ca elevul care primește critici ar fi să facă un compromis și să se încadreze în așteptările profesorilor. Aceasta a fost varianta aleasă de Marius. Ioana, pe de altă parte, a fost hotărâtă și a ales să ducă o luptă pentru a-și susține principiile.

Cheia pentru un astfel de succes este asertivitatea, susține Marius. Acest termen constă în satisfacerea propriilor nevoi și dorințe fără a încălca drepturile celorlalți. După definiția oferită de psihiatrul J Cottraux, asertivitatea este un comportament ce îi permite unei persoane să acționeze cât mai bine în interes propriu, să își apere punctul de vedere fără o anxietate exagerată, să-și exprime sentimentele în mod sincer și să se folosească de propriile drepturi fără a le nega pe ale celuilalt.

Așadar, dacă un elev are puterea de a depăși acest obstacol pentru a se exprima și de a demonstra că știe ce vrea de la viață, atunci se schimbă și sistemul. E un început.