La 12 ani am avut primul atac de panică. 

Pentru George, acela a fost momentul care a precedat tot ceea ce avea sa urmeze: un drum pavat cu suferinţă. Anxietatea, depresia şi singurătatea au fost doar câteva dintre problemele cu care s-a luptat tânărul artist de-a lungul anilor.

Tot timpul am fost aşa, mai sensibil

Instabilitatea aceasta emoţională l-a transformat într-un copil complexat, care nu-şi putea găsi locul printre ceilalţi copii, fiind măcinat de sentimentul de inferioritate. De multe ori,mersul la şcoală era un chin,
îi provoca stări de greaţă şi prefera să se retragă în confortul casei sale.

Din fericire, George a avut posibilitatea de a vedea un psiholog, un lux pe care mulţi oameni nu şi-l permit. Mergea săptămânal câte două ore de la Alba-Iulia la Cluj şi înapoi pentru terapie.

Următorii câţiva ani au fost caracterizaţi de linişte sufletească, dar aceasta nu a durat prea mult.

Majoratul: o cădere în gol

La 18 ani, furtuna emoţională a revenit. Chiar în perioada bacalaureatului George s-a urcat într-un carusel vicios, din care nu a reuşit să coboare de unul singur.

Aveam o ură foarte mare pe oameni

Devenisem impulsiv si nu mai aveam rabdare cu nimeni si nimic.

M-am dus la psihoterapie si inca ma duc. 

Psihologul meu era foarte credincios si cand mi-a zis cuvantul “sfant” mi-a venit sa vomit.

Cum eram atunci si cum sunt acum?

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *