Stilul Kpop a devenit un fenomen global, ajungând să fie cunoscut, evident, și în iubita noastră țară carpato-danubiano-pontică. Prin urmare, dacă cineva rostește vraja magică ”ching-chang-chung” în 2018, sunt oarecare șanse ca un fan să explodeze și să implodeze, luând în considerare popularitatea în ascensiune a genului.

Pentru români, Kpop-ul (sau orice gen muzical ale cărui versuri sunt într-o limbă asiatică) este cunoscut sub denumirea generală de ”ching-chang-chung”. Îmi place să cred că vine din lipsă de informare, ignoranță și doar puțin rasism.

O scurtă lecție de istorie! Primul concert Kpop în afara Asiei a avut loc în 2003, în Los Angeles. Timp de opt ani, concertele din turneele ”mondiale” se rezumau strict la Statele Unite, iar în 2011 sud-coreenii ajungeau pentru prima oară în Europa, în Londra. În sfârșit, în 2014 s-a desfășurat  primul concert Kpop în România și de atunci se organizează cel puțin unul pe an.

Poate lumea are impresia că invazia coreeană a apărut de nicăieri, însă lucrurile nu stau întocmai așa. Cu siguranță, succesul mega-hitului Gangnam Style din 2011 a expus Kpop-ul lumii pentru prima oară cu adevărat. Totuși, nu PSY a făcut genul popular, întrucât majoritatea oamenilor nu au trecut mai departe de această piesă; marea masă încă pune semnul de egalitate între Kpop și Gangnam Style și se oprește acolo.

Este oarecum greșit să vedem Kpop-ul pur și simplu drept ”pop coreean”, un singur gen muzical, deoarece este un termen-umbrelă pentru multe altele, cum ar fi R&B, Hip Hop, EDM. Termenul”Hallyu Wave”, tradus mot-à-mot, înseamnă ”valul Coreei” și se referă la expansiunea popularității la nivel global a culturii Sud Coreene, Kpop-ul fiind cel mai important factor.

Dance Covers

Făcând apel la cunoștințele pe care cam toată lumea le are, vă amintiți că PSY a devenit superstar mondial peste noapte datorită dansului ce a juns să fie cunoscut ca ”horse dance”, care a devenit viral pe internet. Coregrafia nu a fost concepută cu gândul de a crea ceva care să asigure succesul răsunător pe care l-a avut; a fost pur și simplu o conformare la stilul coreean de a împacheta producția muzicală. Când un artist/grup coreean lansează un album nou, o piesă va fi cea principală (title track). În 99% din cazuri, acest title track va fi însoțit de un videoclip muzical și de o coregrafie destinată cântecului respectiv.

Datorită acestuifapt, YouTube-ul e plin de nenumărate dance covers ale fanilor,atât solo cât și în grup, reproducând coregrafiile complexe cu o precizieuimitoare de multe ori. De dragul științei, am folosit Google Search și amînsumat numărul de rezultate obținute în urma căutărilor de tipul ”[nume detrupă kpop] dance cover” cu 12 grupuri. Rezultatul în urma însumării a trecutpragul de un miliard. La ora actuală, aproximativ 120 de grupuri sunt active,deci dimensiunea trendului este departe de a fi neglijabilă.

Printre aceste nesfârșite videouri se găsesc și multe făcute de români. Există destul de multe grupuri de cover active în România încât să se organizeze un concurs național de Dance Cover anual, prima ediție desfășurându-se în 2016.

Pentru a exemplifica cum funcționează fanii kpop din această zonă, să luăm ca exemplu Midnight Pearls, un grup de dance cover de la noi. S-au format în 2013 și mult timp au fost singurul grup de acest fel din țară. Pe parcursul anilor, componența trupei a suferit multe schimbări, iar acum sunt în total zece membre, unelefiind eleve, studente, altele lucrează. În ciuda diferențelor, în fiecare săptămână repetă  o dată împreună, iar când nu se văd, exersează pe cont propriu. Au participat la concursuri și au câștigat o parte din ele, însă evident că premiile nu aduc satisfacție materială. Depun atât efort pentru că sunt cu adevărat pasionate și vor să facă ceva frumos pentru comunitate. Exemplul lor nu este unic, întrucât se reflectă și la restul dansatorilor de acest gen din toată lumea. Modul în care Kpop-ul îi motivează pe fani contribuie enorm la succesul său.

Midnight Pearls în deschiderea unui concert

O formă interesantă de flashmob specifică este Random Play Dance, pentru care estenevoie de un colaj audio cu refrenurile mai multor piese. Și care-i treaba, right? Lucrurile merg așa: mai mulți fani se adună undeva stabilit înainte, sepune colajul și cine știe coregrafia se ridică și dansează. Random PlayDance-ul atrage foarte mulți fani și mereu se creează o atmosferă plină de energie pozitivă.

Cel mai vizionat Kpop Random Play Dance

CONCERTE

Dacă pănă acum credeați că un concert Kpop este ca orice concert la care ați fost vreodată, țineți-vă bine, s-ar putea să cădeți.

În primul rând, fiecare grup are un nume de fandom, adică denumirea sub care se identifică fanii. Găsim acest aspect și la artiștii americani pe care îi cunoaște tot mapamondul. Apoi, fiecare grup are un light-stick al lor. Da, un ”băț luminos”, care nu e chiar băț, dar luminos sigur e. Light-stickurile fiecărui grup au un design special, cu forme diverse. Există în formă de floare, coroniță, pasăre, ridiche,panda și multe altele. Fiecare grup are o culoare. Nu culoare de felul roz, albastru, roșu. Există o varietate largă de nuanțe de roz de exemplu, ca vivid pink, strawberry pink, grapefruit pink, pastel rose pink, rhodonite, rose quartz, pearl fuchsia; ați prins ideea. Da, acestea sunt culori oficiale, anunțate de companiile care se ocupă legal de acești artiști. South Korea is taking everything seriously.

PS: Cheerful Yellow e preferata mea.

La concerte,fiecare fan care se respectă are un lightstick propriu, care stă aprins întimpul spectacolului. Valurile sunt cele mai comune mișcări în masă laconcerte, ca valurile mexicane de la jocurile de fotbal. Mai nou însă, light-stickurile au conexiune prin bluetooth, astfel se pot conecta latelefonul utilizatorului pentru a schimba culoarea, pentru a schimba jocul delumini etc; mai mult, în timpul concertelor, toate light-stickurile celor din audiență se conectează la o sursă care creează modele de curcubeu sau mesaje scrise peste toată zona în care stau fanii. Poate așa se explică prețurile de peste 50$ ale light-stickurilor.

KPop lightsticks

Fanchants. Sună aceva ritual ocult. În general, la concertele obișnuite, fanii cântă deodată cu artistul și țipă. Foarte tare. Și în Kpop există aceste manifestări desigur, însă intervin și the fanchants; pe scurt, sunt versuri scrise de fani care se potrivesc pe linia melodică, menite să încurajeze artiștii de pe scenă. Versurile conțin numele membrilor, numele melodiei interpretate, ”vă iubim” și alte lucruri de genul acesta. Un fel de scandări de la majorete din filme, dar mai melodios.

Rainbow Seat Synchronization+Fanchants

CULTURA DE FANDOM

Albume muzicale. Știm cu toții ce înseamnă. Un CD cu muzică. Dar sigur v-ați prins deja că sud-coreenii duc lucrurile puțin mai departe.

Albumele Kpop conțin pe lângă un CD (sau două uneori) un photobook și photocards. Mai pot fi și alte obiecte pe lângă, dar acesta este standardul. Photobook-ul este un mini-album foto, în care apar membrii trupei în contexte potrivite conceptului abordat pentru albumul respectiv. Photocard-urile sunt poze polaroid semnate de componenții trupei.

Și de aici intrăm în partea extremă.

Există un singur photocard pe album. Prin urmare, nu este neobișnuit ca un fan să își cumpere  zece albume pentru a colecta cât mai multe dintre aceste fotografii sau pentru o șansă mai mare de a primi fotografia membrului preferat. De asemenea, unele albume au două sau mai multe versiuni, deci și conținutul albumului foto și al designului exterior e diferit. Din nou, unii achiziționează toate versiunile de album, și având în vedere că prețul în medie este de 20-30$ pentru unul, putem spune că nu e o pasiune tocmai ieftină.

Album KPop

Desigur, oferta nu se sfârșește aici. Fanii pot alege între: DVD-uri de la concerte, obiecte de îmbrăcăminte și incălțăminte cu identitatea de brand a trupelor (oficiale, care costă 20-50$), figurine, plușuri, plușuri concepute chiar de componenții trupelor. Adeseori, aceștia au contracte de reclamă sau sponsorizare din partea unor companii din industria alimentară, cosmetică , a electronicelor etc. Credeți-mă, orice linie de produse care au fața unui artist coreean pe ele sunt sold-out în câteva minute de la lansare. Nu mai vorbim de tot felul de obiecte neoficiale care aduc bani frumoși comercianților. Vă asigur că undeva în lumea asta există scobitori cu fața unui artist coreean pe ambalaj.

Dacă credeați că dedicarea excesivă fanilor se incheie aici, spoiler alert: nu se incheie aici. În cultura Kpop există ceva numit streaming. Nu streamingul de la gaming. Grupurile coreene de top strâng suta de vizionări în opt zile aproximativ, ceea ce pentru Coreea de Sud, care nu are o deschidere globală ca America, e foarte mult. Parțial, aceste cifre se strâng datorită fanilor care vizionează videoclipul de cât mai multe ori pot, într-un mod în care YouTube-ul să contorizeze vizionările ca fiind valide. Există chiar și ghiduri de streaming pentru fanii necunoscători. Mai mult, fanii se organizează pe ”schimburi” pentru a asigura succesul obiectivului lor, în funcție de fusul orar în care se află.

Să nu uităm de voturi. Fanii Kpop chiar votează pentru preferații lor când vine vorba de premii muzicale. Nu voiam să includ nume de grupuri aici, însă în acest caz e relevant. Cel mai cunoscut exemplu de acest fel este grupul BTS, care au câștigat premiul Top Social Artist la Billboard Music Awards doi ani la rând, în fața unor celebrități americane cunoscute la nivel mondial ca Shawn Mendes sau Justin Bieber; în 2017, diferența de voturi a fost enormă, aproximativ 10 milioane. Pe bune.

CULTURA COREEANĂ

Kpop-ul nu se oprește la a răspândi cultura muzicală a Coreei de Sud, deoarece tinerii pasionați devin interesați și de alte aspecte. În principal, toți vor să învețe limba și o mare parte știu alfabetul coreean, chiar dacă nu stăpânescvocabularul și gramatica. Fanii au un interes uriaș pentru mâncarea specificăși comportamentul coreenilor, iar Coreea de Sud devine destinația #1 pe listalor pentru o excursie; desigur, mulți visează să se mute acolo. Cererea de produse sud-coreene este semnficativă și în România, așa că au apărut magazine specializate în acest sens, spre exemplu KJ Center. Magazinul pune la dispoziție albume Kpop, produse cosmetice și alimentare coreene îndrăgite de mulți, cum arfi ramen, mochi și Pepero.

Așadar și prin urmare

Cred că se poate concluziona ușor că fanii Kpop au o cultură atipică față de alți pasionați ai muzicii. Totuși există o justificare, întrucât ceea ce stă la bazăeste o atașare emoțională mare față de artiști și conceptul comunității însine. Ca orice fan, îi simt pe artiștii lor preferați ca pe niște prieteni. Toateactivitățile menționate mai sus creează prietenii durabile între fani, datorită intereselor comune care le ocupă o bună parte din timp și atenție și datorită sentimentului de apartenență la un grup care îi înțelege.

Popularitatea globală a Kpop-ului nu ar trebui să vină ca o surpriză, deoarece este susținută de o rețea solidă între oameni pasionați cu adevărat de acest fenomen. Industria muzicală coreeană aduce în prim-plan o abordare diferită. E un pachet complex, care poate să atragă atenția unei posibile audiențe din mai multe unghiuri.

Este și puțin (mai multă) obsesie responsabilă de acest succes? Da, cu siguranță. Însă hai să îngăduim fiecărui om plăcerea lui vinovată.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *