Castelul Teleki, supranumit “comoara Mureșului”, se numără printre monumentele fericite, a căror degradare a fost mai blândă și care nu au cunoscut lipsa de activitate în incinta lor (de la reședință nobiliară, la sanatoriu TBC și, în prezent, locația festivalului Awake). Domeniul este situat la 16 km distanță de municipiul Târgu-Mureș, în localitatea Gornești.

Pentru a ajunge la intrarea principală, trebuie să parcurg întregul parc de-a lungul gardului și al copacilor bătrâni. De partea cealaltă a grădinii curge râul Mureș. Cu cât înaintez, observ mai bine șanțul de apărare care îl înconjoară și care era odată plin cu apa râului. Castelul este o pată de culoare caldă și pală, ascunsă între arbori de toate speciile și staturile. Un paznic mă întâmpină și îmi deschide poarta. Cu cât mă apropii mai mult, observ armonia liniilor frânte și curbe ale fațadei și strălucirea clădirii. La capătul podului de piatră, mă așteaptă contele Kálmán Teleki, care mă salută cu un accent franțuzesc și îmi zâmbește pe sub mustață.


Începuturile castelului

Prima dată se vorbește de Gornești, Knezeg, în mille trois cent dix-neuf, cu ocazia unui schimb de proprietate, deci exactement în urmă cu șapte sute de ani.

Kálmán Teleki

Între anii 1462 și 1465, Erdélyi de Somkerék construiește un castel medieval cu cinci turnuri, șanț de apărare și un pod de piatră, care poate fi regăsit și în prezent, continuat cu un pod mobil. Acest domeniu îi este oferit cancelarului Transilvaniei, Mihály Teleki, în anul 1675, de către principele Apafi Mihály. La finalul secolului al XVII-lea, Teleki Mihály este ridicat la gradul de conte de către Leopold I.

În anul 1755, cetatea se afla într-o stare deplorabilă, așa că Teleki László, nepotul lui Teleki Mihály, hotărăște să dărâme cetatea și să construiască o elegantă reședință nobiliară în stil Grassalkovich. Îl angajează, pentru construcția acesteia, pe arhitectul austriac Andreas Mayerhoffer, renumit pentru palatele de acest stil din Gödöllő, Bratislava și pentru palatul Rudnyánszky (din Budapesta). În 1771, Andreas moare, dar fiul său, Johann, preia lucrările. Șapte ani mai târziu, moare și contele Teleki László, dar construcțiile vor fi continuate de fiul său cel mare, Teleki József. Între anii 1789 și 1792, acesta amenajează, în spațiul dintre vechiul șanț de apărare și palat, o gradină în stil francez, iar în 1790 construiește și o seră, numită “marea casă a florilor”. La începutul secolului al XIX-lea, Teleki József, după o lungă călătorie în Anglia, transformă grădina într-un parc englez, cu alei și arbori rari.

Construcția castelului a durat, în total, treizeci de ani, dar cea mai mare influență asupra aspectului acestuia a avut-o soția lui László Teleki, Eszter, care a copilărit în Castelul Ráday, din care s-a inspirat.


Kálmán Teleki
Castelul Ráday

În vreme de război

În 1849, trupele rusești venite pentru a înăbuși revoluția au devastat castelul. Charles Boner afirmă în cartea sa, Transylvania: ItsProduct and Its People (1865), că: locul a avut enorm de suferit în timpul revoluției – tablourile au fost distruse, podelele și legăturile de piele ale cărților valoroase au fost rupte, mobila cu mătase furată. Nu a mai rămas nimic de distrus. A fost restaurat cu simplitate, iar acum ordinea și confortul domnesc aici, încât pare aproape incredibil ca locul să fi trecut prin acea devastare nemiloasă, cu atât de puțin timp în urmă.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost jefuită din nou, iar biblioteca distrusă și doar o mică parte dintre cărți au fost salvate. Cele mai multe au fost aduse la Biblioteca Teleki din Târgu-Mureș, iar câteva la Muzeul Aradului. După ce a fost devastat de armată, castelul a fost jefuit și de către săteni.

Soldații au pus cailor arhivele și biblioteca. Au furat și au distrus toate lucrurile de valoare. Tot ce a mai rămas au fost ușile din stejar, 80% dintre ferestre și mozaicul de la parter, în aripa estică.

Kálmán Teleki
previous arrow
next arrow
Slider

Comunismul

În 1949, domeniul a fost naționalizat, iar șapte ani mai târziu, după o epidemie de tuberculoză, castelul a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii. Clădirea a fost renovată și modificată, pe parcursul mai multor ani, pentru noua sa funcțiune: s-a închis porticul de la parter cu ferestre și uși, s-au pictat dormitoarele copiilor, s-a turnat ciment în încăperi și s-a instalat un sistem de încălzire centrală. Se păstrează însă tâmplăria, candelabrele, sobele (care nu au fost sparte) și stucaturile originale.


Arhitectură și interior

Palatul este construit în stil baroc. Are un plan în formă de “U” (caracteristic stilului Grassalkovich), subsol, parter, etaj și pod. Fațadele sunt decorate simplu, iar în pavilion se regăsesc mai multe ornamente. Acesta are fațada principală decorată cu capiteluri iconice, ornamente rococo și ferestre în arc sau ovale.

Fațada interioară a castelului

Palatul are 52 de camere și 365 de ferestre care simbolizează zilel anului. Conform unei legende, cei care stăteau în acesta trebuiau să privească în fiecare zi o oglindă diferită deoarece, norocul privitorului se schimba asemenea zilelor.

Urcând scara principală, ajung într-un hol în care obișnuia să fie un pian. Din holul luminos se face trecerea către salonul mare, care se continuă, și la stânga, și la dreapta, cu câte două saloane secundare.

În sala mare a castelului, pereții sunt pictați în stil baroc. Modelele sunt un amestec între plante, animale reale și animale imaginare, iar candelabrele sunt confecționate din sticlă de Murano și aduse din Veneția, cel central fiind mult mai bogat decât celelalte. În prezent, au mai rămas doar jumătate din ornamentele lor.

Kálmán Teleki
previous arrow
next arrow
Slider

Restul saloanelor sunt înalte și goale. Doar două încăperi mai sunt mobilate cu piese de mobilier autentic și completate cu alte obiecte care ar fi putut exista în ele. Tot la etajul întâi, se află un hol lung, pe pereții căruia se află covoare orientale și occidentale, colecționate de către Teleki Domokos al-II-lea.

Bunicul meu a fost arheolog și colecționar de artă. Din colecția sa, pe lângă covoarele de rugăciune, a mai fost descoperită doar o piatră romană, o bucată dintr-o stelă.

Kálmán Teleki
previous arrow
next arrow
ArrowArrow
Slider

Parcul

În curtea castelului, au existat șapte statui ale unor personaje mitologice și patru care înfățișează pitici (reprezentând tipuri umane satirizate). Dintre aceste unsprezece statui, aduse de bunicul contelui Kálmán Teleki, doar nouă se mai regăsesc în parcul palatului, toate aflându-se într-o stare avansată de degradare. În șanțul de apărare este săpat un lac, în mijlocul căruia se află o insulă cu o salcie plângătoare.

În parcul castelului se regăsesc cedri de mlaștină, stejari, platani, mesteceni și salcâmi. Lângă aripa stângă se află un copac arhaic, un gingko biloba mascul (care nu face fructe) și al căror frunze devin complet galbene peste noapte, la început de toamnă.

Cel mai interesant arbore, după mine, este stejarul secular comme un peuplier (ca un plop). Este o specie rară pe care oamenii nu o prea iubesc deoarece crește foarte încet.

Kálmán Teleki

Castelul Teleki în secolul XXI

Domeniul a fost retrocedat în 2006, dar a intrat în posesia urmașilor din familia Teleki doar în anul 2011. În prezent, contele Teleki și moștenitorii doresc restaurarea palatului și a parcului și introducerea lor în circuitul turistic. În ultimii ani, aceștia au investit 70.000 de euro în menținerea și conservarea monumentului.

Astăzi, Castelul Teleki din Gornești este un obiectiv turistic din ce în ce mai atrăgător pentru public. Ansamblul este vizitabil pe tot parcursul anului, iar majoritatea turiștilor sunt din țară și din Ungaria.

În castel, se organizează baluri, concerte, expoziții, tabere pentru studenți sau tabere de creație dedicate artiștilor, dar și nunți (până în 240 de persoane) și alte evenimente private. În curtea castelului are loc, la final de august, festivalul de muzică Awake, care l-a transformat într-un monument cunoscut și i-a adus o creștere a turismului de circa 30%.


Fin

Multe castele și conace impresionante din România au fost lăsate în paragină, fie cu mult timp în urmă, fie în ultimii douăzeci de ani. Splendoarea lor de altă dată este uitată, iar aceste comori sunt acum simple ruine lipsite de viață, învăluite în mister și indiferență.

Acest castel a avut noroc deoarece a fost întotdeauna locuit.

Kálmán Teleki