Ajung la Yolka în grabă de teamă să nu fi ajuns el înaintea mea și să fac o impresie proastă. Traficul din Cluj însă l-a împiedicat pe el mai mult decât pe mine. A ajuns după vreo cincisprezece minute de la ora stabilită, cu un zâmbet mare, cald și neschimbat de la ultima interacțiune pe care am avut-o în vara lui 2019. Pantalonii cargo scurți și tricoul cu Mother’s Cake îi lăsau tatuajele să iasă în evidență. Își scoate din ghiozdan tutunul, rulează rapid o țigară și îmi povestește ce a mai făcut în ultimul timp.

Andrei Drăgușanul sau (de preferat) Andi are 32 de ani și aproape 10 ani și i-a dedicat organizării festivalului Bucovina Rock Castle ce avea loc în șanțul Cetății de Scaun a Sucevei.

Pasiunea pentru muzica rock

Mulți oameni spun că la ei în casă se asculta Pink Floyd de mici. La mine n-a fost așa. Eu cu restul familiei n-am avut nicio tangență muzicală până nu m-am apucat eu de cântat rock.

Andi

În clasa a șasea, în spatele blocului, Andi a auzit prima dată muzica rock: “mi s-a părut ok”, însă nu a mai avut tangențe cu ea până în liceu, deși a rămas în sufletul lui. Totuși atunci nu se vedea mergând în direcția muzicii, ci mai degrabă înclina spre astronomie, o pasiune foarte mare pe care o avea, chiar participând la Olimpiada Mondială de Astronomie.

La data publicării acestor observaţii astronomice, cu puţin înainte de a pleca, drept cel mai tânăr concurent din lume, la Olimpiada Mondială de Astronomie de la Stockholm, Andi avea 12 ani şi 8 luni.

Prin liceu cântam și îmi tot spunea lumea că am voce, why not, mă visam așa cumva în domeniu, dar nu era ceva ce luam neapărat în serios.

Andi

După ce a fost încurajat de cei din jur, învață să cânte la chitară, iar mai apoi își face o trupă cu prietenii din liceu. Toy Machines a avut un parcurs de aproape 16 ani, fiind a doua familie pentru Andi. I-a plăcut sentimentul de trupă și așa au început să cânte în deschiderea mai multor trupe cunoscute din țară, să lege prietenii cu alți artiști și să facă parte din această lume din care simțea într-o oarecare măsură să aparțină.

Cum a luat viață Bucovina Rock Castle

Fiind la bază scriitor și poet, tatăl lui Andi, Ion Drăgușanul nu a avut nici el tangențe dintotdeauna cu acest gen de muzică, mai degrabă înclina spre folclor și muzică folk, însă îl susține pe Andi și este fanul lui numărul unu. Merge la toate concertele pe care fiul său le-a avut, îl ajută cu echipamentul și astfel a prins și el drag de muzica rock, ajungând să o cunoască chiar foarte bine. Ion organizează deja în cetatea din Suceava un festival de muzică folk “La Suceava în cetate”, cu ajutorul Centrului Cultural Bucovina din care acesta făcea parte și de aici îi propune lui Andi să facă un festival de muzică rock în același loc.

Andi și Ion Drăgușanul
SURSA: Ion Drăgușanul

Lui Andi îi place ideea foarte mult, dar acceptă cu o singură condiție: să se ocupe el de trupele care vor urma să cânte pe scenă.

Așa apare prima ediție a ceea ce urma să devină “Bucovina Rock Castle”, în primul an păstrându-și încă numele de “La Suceava în Cetate”. Neavând foarte multă experiență în ceea ce privește organizarea unor astfel de evenimente, lui Andi i-a fost destul de greu să se ocupe singur de gestionarea tuturor lucrurilor, neavând voluntarii care de obicei sunt la orice festival și fac desfășurarea mult mai ușoară. În acel an el a reușit să adune câteva trupe din România, întrucât era mult prea greu atunci să aducă și trupe din străinătate, pentru că multe din acestea își doreau un avans înainte de a veni, ceea ce le era imposibil de realizat atunci. Ediția s-a dovedit totuși a fi un succes, iar într-una din seri, Mihnea Blidariu de la Luna Amară i-a oferit lui Andi ajutorul în organizarea festivalului, el mai având ceva experiență din urmă.

De anul următor s-a văzut o schimbare semnificativă, totul fiind pus la punct mult mai bine. Publicitatea a fost mult mai mare și numărul de oameni a crescut mult peste cel al așteptărilor.

Ultima ediție a fost diferită de la cer la pământ față de prima, pe lângă media de oameni care a crescut de la 400 la 2500-3000 pe seară, treaba logistică s-a complicat și ea, acum având șase trupe din străinătate, doar în seara de vineri echipa a avut cinci drumuri la aeroportul din Iași pentru a duce și a aduce trupele fie care au cântat fie care urmau să cânte sâmbătă seara. A fost foarte multe muncă la mijloc pentru a organiza un număr așa mare de oameni și de a asigura bunul mers al lucrurilor.

Șanțul Cetății la ediția din 2018
SURSA: Impact FM

Muzică care vibrează din boxe, chiar dacă e deja apusul căldura te topește de la interiorul tricoului cu Jinjer până înăuntrul bocancilor cu 10 inele. Nu îți pasă, ești cu prietenii tăi și în seara asta cântă trupa ta preferata pe care nu credeai s-o vezi în România, cu atât mai puțin la Suceava. Deja era tradiție, mii de oameni se adunau în fiecare seară de festival, fie în șanț sau sus la balustrada cetății pentru a asculta muzica ce îi aduna an de an împreună. Norul de nisip care se ridica în urma moshpit-ului nu era străin de nimeni care a mai fost vreodată la un festival de acest gen și tocmai faptul că nu deranja pe nimeni îl făcea și mai special. Berea la 3 lei era nelipsită din peisaj, se găsea la orice tarabă vedeai cu ochii, la fel ca merch-ul trupelor.

După ce concertele se terminau și reușeai să îți faci loc prin grămezile de oameni și să urci șanțul, distracția se împărțea în două direcții: after party în camping sau after party în 31 Motor’s Pub. Manelele care răsunau de la localul de lângă camping, unde de obicei era câte o nuntă, contrasta perfect cu atmosfera din camping: muzică rock nu atât de tare, însă existentă, foc de tabără care nu ținea mult din cauza autorităților, fiind interzis în acea zonă, și mulți oameni care formau prietenii ce aveau să țină și peste ani, oameni care se strângeau în jurului cuiva cu o chitară și cântau. Asta era atmosfera pe care o regăseai an de an la Bucovina Rock Castle și unde puteai să te simți ca acasă, chiar dacă nu erai de-al locului.

Fratele mai mic, Bucovina Acoustic Park

Scopul acestui festival este acela de a face din Bucovina Acoustic Park o deschidere a Moldovei către Ardeal și a Ardealului către Moldova, muzica fiind, prin rosturile sale dumnezeiești, o fereastră spre universal.

Ion Drăgușanul

Timp de trei ani, la Vatra Dornei a avut loc Bucovina Acoustic Park, fratele mai mic al festivalului de rock din Suceava. Acesta a fost orientat spre sonorități mai așezate, potrivite cu decorul special al orașului. Trupele și artiștii de rock interpretând în cheie acustică si semi-acustică propriile compoziții si nu numai.

Aici i-am cunoscut în 2017 pe Andi și pe tatăl său, fiind voluntară și ajutându-i la organizarea concertelor. M-am legat foarte tare de ei și mi-au acordat șansa de a-i susține și la următoarele ediții atât de BRC, cât și de BAP. Au reușit să aducă în atenția iubitorilor și nu numai un loc perfect pentru a se bucura de acest gen de muzică și au adus orașului o pată de culoare și o forfotă tinerească timp de 3 zile pe an.

SURSA: Orion Media Vatra Dornei
Mihnea Blidariu și Andi Drăgușanul alături de voluntarele BAP

Muzica rock și satanismul

Pe parcursul celor 9 ani de existență a festivalului, au apărut multe acuzații cu privire la promovarea satanismului și realizarea acestui lucru din banii publici. În 2016, trupa suedeză de black metal Dark Funeral a stârnit controverse după prestația de la Bucovina Rock Castle. Prezenţa acestei trupe a provocat nemulţumirea preoţilor reuniţi în cadrul Asociaţiei Culturale „Sfântul Mitropolit Dosoftei” din Suceava, care au lansat un protest la adresa organizatorilor evenimentului, prin care îşi exprimă indignarea faţă de mesajul şi imaginea promovate de muzicienii suedezi.

Înaintea festivalului din 2018, Ionel Butnariu, creștin convins, a solicitat de mai multe ori interzicerea organizării festivalului. Motivele pentru care și-ar fi dorit asta erau „deranjul fonic”, dar mai ales faptul că în cadrul festivalului „se fac şi procesiuni satanice”, fără a preciza mai exact care ar fi acestea.

Cu acel prilej, Ionel Butnariu a anunţat şi organizarea unui protest public în faţa Consiliului Judeţean Suceava, acţiune care s-a dovedit un fiasco, la ea participând doar două persoane.

Andi nu s-a lăsat afectat de toate obstacolele mai mult sau mai puțin religioase care le-au ieșit în cale, ci au continuat cu organizarea festivalului, până când chiar nu s-a mai putut.

Deși Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, a susținut inițial festivalul, o dată cu venirea pensionării lui Ion Drăgușanul și ieșirea acestuia din peisajul Centrului Cultural Bucovina, cu acuzațiile și procesele ce persistau, a dorit încet-încet înlăturarea festivalului. Cu toate acestea, organizatorii au ajuns să nu mai aibă susținere din partea Consiliului Județean ceea ce le-a pus bețe în roate până când au decis să anuleze festivalul chiar înaintea ediției aniversare de 10 ani.

Domnul Gheorghe Flutur probabil abia aşteptă un motiv bun să scape de noi şi, uite că a venit! Cu toatā imparțialitatea pe care aş vrea să i-o ofer, mi-e greu să cred că un politician adânc îmbibat doar in evenimentele folcorice pe care le impinge la înaintare de tip “hop ţop, să pornim la joc” nu vede in acest context şansa de a se descotorosi de noi şi de a se alinia la sfânta doctrina a fiţuicii media care m-a uns pe mine traficant de droguri, un veritabil Pablo Discobar de Suceava.

Andi

După atâția ani de muncă pentru a pune acest eveniment pe picioare, dar și pe harta festivalurilor importante, unde se adunau oameni atât din România, cât și din stăinătate, totul a luat sfârșit din cauza unor preconcepții care există despre această lume a rock-ului. Andi nu este trist, doar dezamăgit de orașul lui natal, care nu i-a mai oferit susținere.

Sucevenii au pierdut un festival pentru niște rahat care s-a aruncat în mine. Am ajuns să am un sentiment de dezgust pentru orașul meu natal și asta mă doare cel mai tare. Lumea zicea nu-i băgați în seamă, dar tot ei i-au băgat în seamă, altfel aveam festivalul și până în ziua de azi.

Andi

Viața merge înainte

Experiența organizării acestor festivaluri l-a ajutat mult pe Andi în dezvoltarea sa și i-a deschis noi orizonturi, cunoscând acum multe trupe internaționale și având mult mai multă experiență acum în ceea ce privește lucrul cu oamenii și gestionarea situațiilor critice.

Deși în luna noiembrie a anului trecut trupa sa, Toy Machines, s-a despărțit are în plan să continue în această industrie. Împreună cu Mihnea Blidariu își doresc să deschidă o sală unde să organizeze concerte, vrea să continue să lucreze la propriul album solo și să evolueze în acest domeniu cât de mult.


Pentru toți fanii și susținătorii festivalului, sper să continue să se regăsească în acest gen de muzică, sa mențină flacăra aprinsă. Cu siguranță ne vom reîntâlni pe traseu, oportunități sigur vor mai apărea. Le mulțumesc că au fost alături de noi toți acești ani. Rock on!

Andi