HMIK: ” Trezirea! ”

A decide să fi o schimbare în viața altora, chiar dacă este vorba doar despre o comunitate micuță ca municipiul Săcele, este un lucru măreț, curajos, dar mai presus de toate dă dovadă de caracter și o inimă bună.

Eu nu am aceste virtuți. Poate nici tu. Dar ei da.

Ei sunt HMIK, o organizație de tineri din municipiul Săcele, care a format o comunitate unde nu a existat una.                 

Ei sunt cei care ne obligă să ne amintim ce bine e să stăm jos cu prietenii la o bere, fără să avem  facebook-ul la un deget distanță. Cei care ne amintesc că cele mai memorabile momente din viața noastră nu o să fie postările și meme-urile văzute online, ci petrecerile cu prietenii. Ei ne organizează concerte. Concursuri. Căutări de comori. Meciuri de fotbal, baschet, sau cine știe mai ce. Seri pline de râsete și de jocuri cu familia și prietenii.

Ei sunt cei care ne țin uniți.

     Începuturile

Tinerii sunt ființe neîmblânzite, mereu pe drum, mereu căutând distracția, petrecerile și nici o navetă de 40 de minute cu un autobus ruginit  nu-i oprește să ajungă la cea mai tare petrecere.

Gócza István și Magdó János erau, și chiar și până în ziua de azi sunt, astfel de spirite neîmblânzite. Din acest motiv povestea organizației începe tot la o petrecere în Brașov, unde cei doi, ca niște bărbați în toată firea, au început să se plângă despre lipsa petrecerilor în Săcele și despre navetele lungi, dar necesare pentru cei care vor să se distreze.

Problemele mereu lasă loc pentru idei noi și nici acesta nu a fost un caz contrar.

„ Ne-am decis că o să ne întâlnim într-o zi  și o să încercăm să organizăm ceva și în Săcele”

Iar așa a început totul.

Curând au realizat că deși sunt perseverenți și au idei, munca a cel puțin 10 oameni nu poate fi făcută de doi tineri. Prietenii la nevoie se cunosc, dar cei 20 de oameni prezenți la a patra întâlnire nu erau acolo din obligație amicală.

”Au venit pentru că și ei simțeau lipsa evenimentelor și voiau să facă ceva în privința asta”

Simțeau lipsa vieții în orășelul care altfel ar fi avut potențial.  

În luna ianuarie a anului 2010 aproximativ 20 de tineri s-au adunat ca să facă o schimbare. 

Diavolul și îngerul la primul bal mascat

Cu o lună mai târziu s-a desfășurat primul eveniment organizat împreună. Fiind vorba de luna februarie au optat pentru organizarea unui carnaval.

Nu știu ceau simțit organizatorii înaintea începerii balului. Poate erau nervoși. Poate s-au temut că nu o să apară nimeni și toată munca lor a fost în zadar. Poate erau siguri în succes. Nu prea contează ce a fost atunci.

Contează ce a fost după. După succesul răsunător. După ce  un număr record de tineri, și nu numai, au venit ca să se distreze. Să danseze și să petreacă până în zori. Unii în costum, alții nu. Dar nici nu a contat cum erau îmbrăcați. Ce a contat cu adevărat era faptul că erau acolo, dând grupului de tineri răspunsul pe care-l știau deja dar a trebuit să-l audă.

”Marele succes al evenimentului ne-a convins că oamenii vor, chiar  au nevoie  de o astfel de organizație, de o  astfel de echipă.”

Această echipă a căpătat numele HMIK, un acronim care tradus din maghiară înseamnă Asociația Tinerilor Maghiari din Șapte sate. După un nume melodios, echipa a făcut rost și de un sediu unde sunt concepute cele mai bune idei. Aici și-au început munca de voluntari după experimentul care, defapt, era primul succes.

Iar povestea merge mai departe..

Echipa

Magdó János era primul președinte al asociației și a avut șansa să conducă o echipă plină de oameni ambițioși. Unii erau încă la facultate, alții erau pe cale să devină mari cântăreți, iar ceilalți au avut diferite slujbe de la profesor de biologie până la inginer. Însă ocupația lor nu e relevantă. Ce fel de oameni sunt în afara organizației, cu ce își petrec timpul liber, nu are importanță.

Ceea ce contează este că au vrut să aducă o schimbare în Săcele și au fost dispuși să sacrifice foarte mult timp și energie pentru a realiza evenimente ca o echipă. Au fost uniți, erau energetici, se distrau în timp ce organizau evenimente, se simțeau fantastic pe durata acestor evenimente, iar acestă atmosferă era motivul pentru care i s-au alăturat din ce în ce mai mulți tineri.

În curând István, Pisti, a devenit noul președinte și așa și-a descoperit pasiunea pentru organizarea evenimentelor. A lăsat facultatea de construcții baltă, și și-a început cariera de organizator în cadrul HMIK și a companiei proprii, numită 4Village Events & Sounds.

”Acum vârsta medie este de 20 de ani, doar pentru că eu, marele bătrân, încă îmi bag nasul în organizări, dar eu sunt singurul om rămas din echipa originală”

Pe parcursul celor nouă ani, s-au format prietenii. Unele prietenii s-au transformat în relații, iar acestea în căsătorii. Unii au decis că vor să-și urmeze visele de rockstar și s-au dus la concursuri de muzică. Ceilalți din păcate au experimentat cum e să pierzi pe cineva drag. Dar membrii HMIK mereu au fost acolo unul pentru celălalt. 

Ușor ușurel dintr-o echipă s-a făcut o familie.

9 ani plini de…

Pășesc în curte.

Privesc în stânga. Zeci de copii fără nici o problemă în lume se bucură de șansa de a face ceva nou și frumos. Dau dovleceilor personalitate.  Fac păpuși din linguri. Se concentrează ca viitoarea lor gentuță să iasă perfect.

Râd, se amuză, plâng, apoi iarăși izbucnesc în hohote. Așa și trebuie să fie.

Înaintez.Mândriile agricultorilor îmi atrag atenția. Cel mai mare dovleac, cel mai mare cartof și așa mai departe. Minunile naturii nu pot fi numărate, dar pot fi sărbătorite.

Aud sunetul muzicii populare. Depășesc corturile unde se vând mici și bere și mă îndrept spre scenă. Opresc. Oamenii mă înconjoară. Râsete. Armonie. Muzică. Fericire. Ce bine că sunt aici.

Îmi mut privirea pe scenă. În spatele dansatorilor se află un afiș uriaș, iar pe el  este scris motivul pentru care ne aflăm azi aici:

 ”Zilele Sfântul Mihai”

Până 2010 Primăria Municipiului Săcele a organizat Zilele Sfântul Mihai. Apoi HMIK  a luat ștafeta și au încercat să organizeze ceva și mai bun. Au adus o schimbare în desfășurarea acestui eveniment și schimbarea era bine venită. Din acel an până-n ziua de azi Zilele Sfântul Mihai nu au legătură cu treburile urâte ale politicii. Însă au legătură cu cetățenii și dorințele lor, sunt  despre cultura noastră. Timp de o săptămână oamenii pot participa la evenimente care învie trecutul sau sărbătoresc faptul că există un prezent pentru această comunitate. Spectacole de teatru. Bal. Campionate de sport. Ateliere pentru copii. Concerte. Mici și bere. Tot ce un săcelean adevărat și-ar dori.

previous arrow
next arrow
Slider

După carnaval tinerii voluntari erau determinanți și plini de idei. Idei pe care le-au și pus în practică. Un eveniment era urmat de celălalt, așa că până organizarea  Zilelor Sfântul Mihai pentru prima oară, au căpătat multă experiență care s-a dovedit necesară pentru desfășurarea cu bine a unui eveniment măreț ca acesta.

Însă și evenimentele precedente necesitau multă muncă și dedicație. Dar membrii HMIK erau tineri ambițioși, plini de energie și motivație, studenți sau deja absolvenți, care sperau că pot să le dea oamenilor momente memorabile prin evenimentele organizate.

Așa că au început să umple lunile, anii cu evenimente:

Meciuri de pingpong, seri destinate jocurilor, petreceri cu muzicieni locali, ateliere de artă, karaoke, campionate de fotbal, cinematografe, baluri, Săcele pedalează.

previous arrow
next arrow
ArrowArrow
Slider

Și  nimeni nu s-a plâns. Toți știau că formarea acestei organizații va aduce o schimbare pozitivă în viețile tinerilor,copiilor, dar chiar și a adulților.

Organizația aluat în considerare și adulții. Adulții care au fost sclavii monotoniei reprezentate de viața de zi cu zi.

 –Trezește-te. Du-te la muncă. Hrănește copii.Ai grijă ca copilul să nu cadă într-o gaură. Hrănește soțul sau dă de mâncare porcului. Alintă ego-ul soacrei. Culcă-te. Și repetă.

De nouă ani această monotonie este întreruptă de câte un spectacol de teatru, concertele muzicienilor adorați în tinerețe, de baluri, de târguri de Crăciun sau gustări de vin și pălincă.

De nouă ani și copiii au un loc unde pot să-și cultive talentele în arte. Unde pot să reziste chiar și o după- amiază întreagă fără telefoane căci sunt preocupați să facă o mască perfectă, sau vaze frumoase pentru mama lor. Unde au voie să-și dezlănțuie fantezia, căci în sediul HMIK sunt organizate destul de des ateliere pentru copii, unde mereu pot să  facă diferite ornamente.

         Departe de sfârșit

Au trecut nouă ani. Nouă ani de când cei doi băieți s-au plâns de naveta din Săcele până în Brașov .

Nouă ani de când această discuție a fost începutul unei organizații care de aproape un deceniu muncește din greu să umple viețile cetățenilor din Săcele cu momente memorabile, ținându-i uniți.

Multe s-au schimbat. De-a lungul anilor mulți tineri s-au alăturat echipei. Acum vârsta medie este de 20 de ani, cei mai mulți membrii fiind încă liceeni.

Acum aș putea scrie într-o manieră crudă și obiectivă, că vechea echipă nu mai există. Că cei mai mulți au deja familii, iar acest lucru înseamnă că nu au timp pentru HMIK. Aș putea spune asta, dar adevărul este că ei acum cresc următoare generație a organizației.

”Am botezat deja 5 sau 6 bebeluși HMIK”

Așadar echipa a fost mai degrabă o familie. Ei nu numai organizau evenimente împreună. Nu. Se distrau împreună, treceau prin diferite aventuri împreună.Se certau, se împăcau. Râdeau unul de celălalt. Se susțineau reciproc la fiecare pas al drumului. Aceste lucruri pot fi uitate, pot fi puse în trecut destul de greu.

Totul a fost posibil pentru că au pornit cu același țel, aceeași dorință. Dar au reușit să realizeze mult mai mult de atât.

HMIK, în municipiul meu, a format o comunitate unde nu a fost una, și din acel moment au lucrat din greu să ne umple viețile cu momente pentru care merită să trăiești.

Toate pozele sunt de pe oficiala pagină de Facebook a organizației-HMIK