Când nu i se spune ”Ţara vinului”, i se spune ”Ţara brânzei”

Înr-un orășel mic, situat în Nordul Moldovei, se află una dintre cele  mai vechi întreprinderi din industria şi comercializarea laptelui. Istoria acesteia incepe din 23 noiembrie 1969, dată considerată ziua de naştere a Fabricii de Brânzeturi din orașul Râşcani.

Gheorghe Angheluță este persoana care gestioneză afacerea de 28 de ani. Un om cu inima deschisă și o experiență cât se poate de vastă și interesantă.

Director general: Gheorghe 
Angheluță


“M-am născut într-o familie de țărani. Ca toți copiii din sat aveam de lucru și nu prea aveam timp de joacă. Cu munca am fost deprinși de mici. Eram antrenați la săpat în grădină, la prășit. Mergeam cu rândul la păscut oile și vacile. Fiind cam lenos de fire, după clasa a VIII-a am zis, că nu mai rămân în sat. Am mers la Colegiul de Viticultură și Vinificație din Stăuceni. Acolo m-am format, am trecut o școală de viață foarte bună.”

Acolo a învățat mai mult partea mecanică și utilajele folosite la prelucrarea laptelui pe timpurile Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Apoi, după câțiva ani a absolvit Universitatea Tehnică din Chișinău. Obosit de atâta învățat a aruncat toate caietele, cărțile și a venit la Asociația de Lapte din orașul Bălți. Tot ce își dorea, era să-și facă un nume, să demonstreze că nu e mai rău ca alții.

Fabrica

Colectivul Lactis este compus din 215 angajați, care muncesc intens pentru a aduce pe masa consumatorului un sortiment larg de caşcavaluri tari, semitari, topite şi afumate. Pe lângă produsele lactate integrale (lapte pasteurizat, chefir, smântână, frişcă, unt, brânză proaspătă), din anul 2012 a fost perfecționată linia de produse lactate îmbogăţite cu bifidobacterii – bio. În total fabrica produce 17 tipuri de caşcavaluri şi brânzeturi.

Pentru a avea acces la sursele autohtone de materie primă calitativă, au fost deschise circa 90 de puncte de colectare a laptelui în 86 sate din 7 raioane ale republicii. Majoritatea din ele sunt dotate cu utilaj frigorific, precum și cu laboratoare – expres pentru verificarea calităţii materiei prime recepționate direct de la producători.


La începutul anilor ’70, aici se producea lapte în ambalaj de sticlă, smântână, chefir, înghețată și tot aici se producea circa 2,5 tone de brânză pe zi. Mai apoi, fabrica a fost aderată Asociației de Lapte din orașul Bălți. Pentru majorarea productivității, fabrica a fost specializată doar pe sortimentul produselor de brânzeturi.

Cu timpul și din motive social-politice, fabrica a ajuns într-o stare deplorabilă, fiindcă investițiile majore se faceau doar la fabrica bălțeană.

În 1986 am venit în calitate de inginer șef și din anul 1990 am fost ales ca director.

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, fabrica a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare și prosperare. S-a restabilit producerea laptelui, smântânei, chefirului, brânzei proaspete. Compania ”Lactis” şi-a propus drept scop principal ridicarea nivelului de consum al produselor lactate, prezentând consumatorului o înaltă calitate aproduselor şi un asortiment variat, în acoperirea necesităților și pe gustul divers al consumatorilor.

Fabrica îşi lărgeşte sistematic gama de produse, axându-se pe diferite segmente ale pieţii, pășind într-un pas cu concurența zilnică.         Permanent se efectuiază procesul de modernizare a utilajului tehnologic și se muncește intens spre diversificarea asortimentului de produse, propuse spre realizare pe piața de desfacere din întreaga țară.

Lucrul cu oamenii


Nu am stat mult în costum și cravată la gât, fiindcă erau multe lucruri pe care lăcătușii nu le cunoșteau și respectiv nu le puteau face. Am fost nevoit să studiez tot utilajul, pentru a-l cunoaște la perfecție, ca pe parcurs să-mi învăț subalternii, pentru ca ei să-și facă lucrul calitativ, rapid și eficient.
La început eram în salopetă și lubrifianți mai tot timpul, rudele mă întrebau la ce mi-a trebuit să absolvesc facultatea, dacă lucrez ca un simplu lăcătuș. Nu mă jenam să fac ceea ce făceam cu tragere de inimă, cu interes și cu râvnă. Nu consideram aceasta o rușine.

Domnul Angheluță ne marturisește, că piatra de temelie a unei întreprinderi reușite este comunicarea și implicarea.

Într-o echipă, fiecare ar trebui încurajat să vorbeasca deschis. Fiecare vine cu propria sa idee, iar aceasta duce spre dezvoltare și beneficii în folosul fiecăruia din marea echipă. Reușita unei întreprinderi depinde de fiecare din angajați indiferent de statutul deținut.

Specialiștii au nevoie de ajutor- încurajare, stimulare și remunerare. Astfel, anual sunt organizate cursuri de dezvoltare profesională și schimb de experiență pentru specialiștii întreprinderii. 

*


“Succesul – mereu să fii în trend, să studiezi și să-ți aplici cunoștințele în viață. Autoinstruirea continuă să devină atuul tău de fiecare zi”

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *